Falxul, arma teribilă a dacilor: La a doua invazie, din 105-106, romanii au modificat căștile soldaților de frica falxului

Instrumentul cunoscut sub numele de „falx” provine din limba latină, referindu-se inițial la o seceră. Ulterior, termenul a ajuns să descrie orice unealtă ce avea o lamă curbată și ascuțită pe partea interioară, cum este cazul coasei.

Falxul a fost folosit și ca armă, fiind popular printre traci și daci, iar mai târziu romanii l-au adoptat în scopuri de asediu.

Atât versiunea mică, cât și cea destinată utilizării cu două mâini au instigat frică în rândul romanilor în contextul primei invazii, soldații daci ieșind victoriosi.

În urma cele de-a doua invazii, romanii au efectuat modificări asupra căștilor lor, consolidându-le cu o bandă metalică orizontală pentru a oferi o protecție mai bună împotriva acestui tip de armă.

Datorită designului său, cu lama ascuțită pe interior, atacul realizat cu falxul era extrem de distrugător. Totuși, utilizarea sa cu ambele mâini expunea războinicul la risc, având în vedere că era o armă greu de manevrat cu un scut. Cu toate acestea, o lovitură puternică putea să fractureze un coif sau un scut în două. Alternativ, arma putea fi folosită și pentru asedii, având un impact semnificativ împotriva armurii adversarilor.

Columna lui Traian din Roma ilustrează armele dacice confiscate, inclusiv numeroase reprezentări ale falxului în contextul utilizării cu ambele mâini. Coloana este decorată cu o friză elicoidală ce reliefează povestea războaielor dacice. Pe această columnp, majoritatea dacilor sunt echipați cu scuturi, ceea ce sugerează că nu aveau capacitatea de a mânui falxuri cu ambele mâini. Din păcate, nu se poate determina cu precizie ce armă dețineau dacii care nu erau înarmați cu scuturi. De asemenea, scenele de pe columna lui Traian prezintă daci folosind falxuri de dimensiuni reduse.