Cetatea dacică de la Luncani – Piatra Roșie face parte din complexul de fortificații și așezări din Munții Șureanu. Situl este amplasat la vest de așezarea de la Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia, pe o stâncă de calcar roșiatic cu o înălțime de aproximativ 823 m.
„Numele de „Piatra Roșie” este atestat încă din secolul al XV-lea, într-un act emis de judele curiei regale Ștefan Báthory, la 4 Iulie 1486 prin care se delimitează hotarul apusean al fostului „scaun” săsesc de la Orăștie.
Informațiile despre această fortificație se înmulțesc pe parcursul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, atunci când au fost semnalate și înșiruite diferite descoperiri: resturi de ziduri, blocuri de piatră ecarisată, țigle și cărămizi, fragmente ceramice etc. În schimb, alți autori ca Johann Michael Ackner, Gábor Finály sau Dimitrie Mihail Teodorescu au oferit o imagine mai amplă a ruinelor de la „Piatra Roșie” pe baza cercetărilor întreprinse la fața locului.
Cele mai ample cercetări arheologice în această cetate au fost făcute în anii imediat terminării celui de-al Doilea Război Mondial, mai exact în anul 1949, de către o echipă condusă de către Constantin Daicoviciu. Pe baza acestora, se poate spune că cetatea a avut două faze principale de construcție, databile în perioada secolelor I a. Chr. – I p. Chr.
Într-o primă fază, pe platoul superior a fost ridicată o fortificație din piatră de calcar de formă patrulateră cu patru turnuri de colț și unul de curtină (turnurile I-V) și alte două turnuri avansate (A-B). Ulterior, o altă fortificație din piatră, lemn și pământ închidea pe latura estică cele două turnuri avansate amplasate la colțuri.
Cercetările efectuate de către echipa condusă de Constantin Daicoviciu au arătat că fortificația a avut un singur nivel de distrugere, cel final, databil în timpul războaielor cu armata romană de la începutul secolul al II-lea p. Chr. Din punct de vedere arheologic, nu au fost surprinse urme de arsură în incinta fortificată (singurul edificiu incendiat fiind turnul avansat B ), iar majoritatea construcțiilor au fost demantelate” arată cei de la Discover Hunedoara.
