Antreprenorul clujean Gabriel Oniga, fondatorul Cruiser Aviation România și fost consilier local PSD la Cluj-Napoca, a publicat un mesaj extrem de critic la adresa modului în care o parte a societății și a formatorilor de opinie transformă liderii politici în personaje providențiale, ferite de orice analiză critică.
În contextul conflictului politic declanșat după ruptura dintre președintele Nicușor Dan și Ilie Bolojan, precum și al dezbaterilor privind desemnarea lui Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru, Oniga susține că problema fundamentală a politicii românești nu este reprezentată de un lider sau altul, ci de tendința electoratului de a căuta permanent un „Mesia politic”.
Acesta afirmă că, în ultimele două decenii, aceeași categorie de comentatori și influenceri politici a promovat succesiv mai mulți lideri drept salvatori ai României, pentru ca ulterior să îi critice după ce imaginea acestora s-a erodat: „Nu vă mai îndrăgostiți de politicieni! Găsiți-vă o fată frumoasă, un băiat, după caz, dar niciodată un politician. Există la noi o specie aparte de «analiști independenți» care vă explică, de fiecare dată, cine este unicul și singurul salvator al nației.
Da, este o coincidență ciudată că sunt mereu aceiași mândruți, gurani, cetepei și alții asemenea lor. Îi știți, moraliștii de serviciu, legați într-un fel sau altul de bani publici, de subvenții sau de ecosistemul politic pe care pretind că îl analizează din exterior.”
În analiza sa, Gabriel Oniga face o paralelă între modul în care au fost promovate, de-a lungul timpului, figuri politice precum Traian Băsescu, Klaus Iohannis, Elena Lasconi sau Ilie Bolojan și susține că în fiecare caz s-a construit o imagine aproape mitologică, în detrimentul unei evaluări obiective a rezultatelor și deciziilor concrete.
Fostul consilier local consideră că actualul val de susținere pentru Ilie Bolojan reproduce același mecanism întâlnit în trecut și afirmă că reputația de reformator a liderului liberal este rareori analizată critic: „Acum suntem în faza Bolojan. Marele reformator. Omul care va face ordine. Omul care va schimba statul.
Și totuși, nu văd aproape pe nimeni întrebând unde sunt reformele care îi justifică reputația. Nu văd pe nimeni discutând serios despre deciziile sale controversate. Nu văd pe nimeni analizând critic ceea ce face, ci doar repetând ceea ce ar urma să facă.
Pentru că exact asta este problema: în România, reputația reformatorului ajunge de multe ori să valoreze mai mult decât reforma însăși.”
Oniga critică și ceea ce consideră a fi lipsa de echilibru a unei părți a presei și a spațiului public în evaluarea liderilor politici, susținând că anumite decizii sunt tolerate sau chiar lăudate atunci când sunt luate de persoane aflate în grațiile opiniei publice, deși ar fi fost aspru sancționate dacă ar fi aparținut adversarilor politici.
În opinia sa, aceeași logică se regăsește atât în cazul susținătorilor unor lideri pro-europeni, cât și în cazul adepților curentului suveranist: „Vedeți cu adevărat vreo diferență între fanaticii lui Bolojan și cei ai lui Georgescu? Nici eu. Numele diferă. Mecanismul este identic.
Schimbați personajele și veți obține aceeași poveste: aceeași credință oarbă, aceeași suspendare a spiritului critic, aceeași nevoie de a găsi un om providențial care să rezolve ceea ce ar trebui rezolvat de instituții.”
Mesajul antreprenorului clujean apare într-un moment în care scena politică este dominată de dispute privind formarea unui nou guvern și de confruntarea dintre taberele care îl susțin pe Nicușor Dan și cele care îl consideră în continuare pe Ilie Bolojan principalul lider reformist al dreptei românești.
În finalul intervenției sale, Gabriel Oniga lansează și o observație ironică la adresa celor care îl critică astăzi pe președintele Nicușor Dan, după ce anterior i-au acordat o susținere necondiționată: „Vai de noi. Nu mai iubiți politicienii. Sunt doar oameni. Iar unii dintre ei sunt mult mai modești intelectual decât mitologia construită în jurul lor.
P.S. Oare totuși președintele pe care îl iubești necondiționat până de curând, nu o avea totuși acces la muuulte informații și poate are o rațiune în pașii făcuți? Poate chiar lucruri care țin de siguranța națională!? Nu știu, întreb și eu.”
Prin acest mesaj, Gabriel Oniga mută dezbaterea din zona conflictului dintre lideri politici în cea a relației dintre societate și putere, argumentând că adevărata problemă a democrației românești nu este lipsa liderilor, ci tendința repetată de a transforma politicienii în figuri salvatoare, plasate dincolo de orice critică sau responsabilitate publică.