Apuseni Info

Grupul de la Cluj – ascensiunea și apoi adormirea unei grupări reformiste din PSD (2000–2017)

Puține grupări din politica românească au fost atât de influente ca și „Grupul de la Cluj”. Trei ardeleni, un om de afaceri, un sociolog și un istoric, Ioan Rus, Vasile Dîncu și Vasile Pușcaș, au schimbat conducerea PSD în 2005. Trei ani mai târziu, au fost scoși din joc chiar de partidul pe care îl reformaseră, apoi au renăscut în mandatul Ponta. Povestea lor, și a filialei clujene rămase după ei, arată cât de greu se transformă prestigiul în putere într-un partid construit pe baronii locali.

Proiectul lui Năstase

Grupul nu s-a născut la Cluj, ci la București, în Guvernul Adrian Năstase (2000–2004). Ioan Rus a fost ministru de Interne și vicepremier. Vasile Dîncu a condus Ministerul Informațiilor Publice. Vasile Pușcaș a fost ministru delegat și negociatorul-șef al României pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Năstase a revendicat mai târziu paternitatea ideii. Într-o postare pe blog din noiembrie 2011, a scris că grupul fusese „o soluţie pe care am gândit-o în anul 2000” pentru problemele PSD din Transilvania: miniștri ardeleni care să aducă voturi ardelene. După relatarea lui, în 2004 PSD a obținut la Cluj cel mai bun rezultat din istoria sa. Tot Năstase observa însă că, după 2004, grupul și-a asumat dreptul de a decide direcția partidului. Dîncu a devenit strategul și ideologul lui, „Richelieu ardelean”, cum avea să-l numească Victor Ponta.

Analistul Dan Tăpalagă a avut o privire mai rece asupra acestor ani. Rus lăsase afacerile cu Ion Ţiriac ca să vină ministru, iar cei trei nu arătaseră în guvern niciun apetit reformist. Ziarul Bursa a scris, la rândul său, că rețeaua PSD de la Cluj se sprijinea pe doi piloni: mediul universitar și afacerile lui Ţiriac.

Paricidul din 2005

Momentul de glorie al grupului a fost Congresul PSD din aprilie 2005. Clujenii au avut un rol decisiv în înlăturarea lui Ion Iliescu de la șefia partidului și în alegerea lui Mircea Geoană. Dîncu nu a ascuns niciodată cine a fost autorul operațiunii: „Geoana a fost proiectul nostru”, i-a spus el lui Tăpalagă.

Opinia publică le-a acordat credit de reformiști. Aveau o imagine bună, niciun dosar la DNA și un discurs european. Ambițiile lor erau însă mai mari decât îl arătau. Ioan Rus visa la președinția partidului, iar Dîncu propunea federalizarea puterii în PSD. Când Rus s-a îmbolnăvit, încercarea ardelenilor de a cuceri Bucureștiul s-a împotmolit.

Năstase a dat episodului o lectură mai dură. În versiunea lui, obiectivul principal al lui Dîncu era înlăturarea lui Iliescu, iar Geoană a fost instrumentul unui „paricid politic”. Năstase amintea și că, la congresul din vara lui 2004, partidul, inclusiv Dîncu, convenise ca Iliescu să preia președinția PSD după alegeri.

Reformiști fără armată

Între 2005 și 2007, grupul a avut multă influență și puțină forță proprie. A ajuns să reunească liderii a 16 filiale din Transilvania și Banat și a propus regionalizarea partidului pe regiunile de dezvoltare. La sfârșitul lui 2005, Rus și Geoană pregăteau înlăturarea lui Năstase din funcția de președinte executiv. Rus voia postul și garanția că va fi premier într-un viitor guvern PSD.

În 2006, Dîncu a preluat departamentul care urmărea reforma partidului și a supravegheat alegerea candidaților pentru localele din 2008. Grupul s-a plâns că rivalii au încercat să-l blocheze, inclusiv cu bilete cu indicații de vot în alegerile interne.

Anul 2007 a adus primele retrageri. Grupul se apropiase discret de Traian Băsescu și de PD. Rus avea să explice că s-a opus suspendării președintelui pentru că un studiu sociologic al lui Dîncu arăta că PSD va pierde. Ruptura s-a făcut în trepte:

Un comentator Mediafax a tras atunci concluzia care avea să urmărească grupul: la Cluj, „acolo, acasă, a pierdut cam toate examenele electorale”. În partid circula chiar o glumă: oricine poate candida liniștit la Cluj, pentru că pe Rus îl bate oricine.

Vara lui 2008: ruptura

La localele din 2008, PSD a obținut un rezultat bun, aproape la egalitate cu PD-L. În interiorul partidului, câștigătorii au fost baronii locali, iar Miron Mitrea avertizase grupul că va trebui să dea socoteală. Pe 27 iunie 2008, Comitetul Executiv Național a votat dizolvarea conducerilor filialelor care obținuseră sub 20%. Opt filiale ardelene, printre care și Clujul, au căzut dintr-odată. Inițiativa a venit de la baroni, cu sprijinul lui Iliescu și Mitrea.

Clujenii nu au recunoscut decizia. Rus a numit-o „nestatutară, inutilă şi contraproductivă”, iar Dîncu a descris-o pentru HotNews drept o „mineriadă pregătită din timp de unii lideri ai partidului”. Iliescu a avut un răspuns scurt când a fost întrebat unde este celebrul grup: „E la coada clasamentului, acolo e!”

În iulie, cei trei au demisionat din toate funcțiile de partid. Politologul Cristian Pîrvulescu a scris în Bursa, pe 10 iulie 2008, că PSD forțase astfel demisia „singurului centru de reflecţie ideologică din PSD”. Pe 17 iulie, filiala clujeană l-a ales președinte pe deputatul Vasile Soporan, în lipsa lui Dîncu și a lui Pușcaș, plecați din țară. În aceeași zi, Rus promitea că grupul nu va părăsi partidul și că zvonul plecării fusese lansat de „duşmanii noştri”. Patru zile mai târziu, într-un interviu pentru Ziua de Cluj, îi reproșa lui Geoană că fusese la Cluj în ziua conferinței, fără să vină la ea: „Dacă era bărbat, venea la Conferinţa Judeţeană”.

Susținerea lui Geoană se mutase deja în altă parte. Adevărul scria că filialele din Oltenia formaseră propriul grup, devenit principalul sprijin al președintelui. Dîncu a spus că și-a dat demisia și ca să-l scape pe Geoană de imaginea de produs al clujenilor. În octombrie 2008, în „Filmul sinuciderii grupului de la Cluj”, Tăpalagă a tras concluzia: grupul avusese ambiții prea mari și un sprijin intern prea mic.

Revanșa și pariul pe Ponta

Grupul nu a dispărut. A așteptat. Ocazia a venit după ce Geoană a pierdut alegerile prezidențiale din 2009. Pe 15 decembrie 2009, Jurnalul Național relata că grupul cerea, din Ardeal, demisia conducerii PSD, în timp ce Mitrea, Oprișan și Nechita îl atacau pe Geoană din Moldova. Geoană le-a cerut contestatarilor „să nu şubrezească partidul”. Presa vremii nota ironia situației: în anii de mandat, Geoană își îndepărtase chiar susținătorii din 2005.

Pe 27 ianuarie 2010, PSD Cluj i-a invitat pe Rus și Dîncu ca delegați la congresul din 20 februarie. Pușcaș urma să vină și el, ca vicepreședinte al filialei. Clujenii și-au mutat atunci sprijinul spre Victor Ponta, noul președinte al partidului. În noiembrie 2011, Năstase îi răspundea pe blog lui Dîncu și scria propria istorie a grupului, cu verdictul că strategia acestuia scăzuse partidul în sondaje și îl făcuse să piardă alegeri.

Pariul pe Ponta i-a readus pe clujeni la guvernare, dar nu pentru mult timp. În august 2012, Rus a demisionat din funcția de ministru de Interne. Dîncu a declarat pentru Adevărul că Rus fusese presat din interiorul coaliției să facă lucruri ilegale și l-a apărat: „Ioan Rus nu se lasă târât în nicio măgărie”. Rus a revenit în iunie 2014, ca ministru al Transporturilor, și a demisionat în iunie 2015, după o declarație nefericită.

Moștenitorii

Cât timp cei trei se mutaseră la București, la Cluj creștea o generație formată în anii lor de influență.

Remus Lăpușan a condus PSD Cluj din 2010 până în iunie 2016. Era membru PSD din 1993 și conducea din 2011 Uniqa Asigurări de Viață. În octombrie 2015 a fost reales în unanimitate, de circa 900 de membri. Le-a mulțumit atunci colegilor că pot continua „drumul bun început acum cinci ani”. În 2016, Lăpușan a obținut un rezultat istoric – 33 de primari, câștigând și municipiile Câmpia Turzii și Turda (fief PD-ist) și păstrând fieful PSD-sit, de atunci – Dejul.

Aurelia Cristea a fost una dintre cele mai vizibile figuri ale stângii clujene. A fost deputat și ministru pentru Dialog Social în Guvernul Ponta, iar Evenimentul Zilei o socotea un membru influent al Grupului de la Cluj. Numele ei a rămas legat de legea care a interzis fumatul în spațiile publice închise. A inițiat-o și a apărat-o în ciuda controverselor, iar legea a schimbat obiceiurile din restaurante, birouri și instituții din toată țara. Popularitatea ei era reală: într-o analiză comandată chiar de PNL la începutul lui 2016, notorietatea ei depășea 20%.

Cornel Itu, exemplul politicianului construit de jos în sus, din muncă și rezultate. Inginer de formație, a lucrat peste două decenii într-o fabrică din Dej, pe care a condus-o între 2002 și 2008. A fost consilier județean din 2004, iar din 2008 este deputat, ales și reales în zona Dej–Gherla. Acolo, liberalii îl considerau un adversar redutabil, pentru că reușea de ani de zile să rămână în preferințele alegătorilor. În 2015 a devenit președinte executiv al PSD Cluj, iar în 2016 a fost candidatul partidului la șefia Consiliului Județean.

Trei drumuri

Dîncu a jonglat între Ponta și Dragnea. În toamna lui 2015, Dragnea, pe atunci președinte interimar, l-a chemat înapoi aproape de partid pe Vasile Dîncu, după mulți ani de depărtare și de neutralitate politică. Actual de Cluj a rezumat apelul într-un titlu: „Vasile, partidul are nevoie de tine”. În același discurs, Dragnea se întreba retoric dacă în 2004, când Rus pierduse Primăria Clujului, nu fuseseră vinovați și cei de la București. Dîncu a fost apoi vicepremier în Guvernul Cioloș. În ianuarie 2017, potrivit surselor EVZ, a refuzat oferta de a fi vicepremier și ministru al Culturii în Guvernul Grindeanu, pentru că în prealabil ar fi existat o înțelegere în cercurile de putere de la Bucureșt ca sociologul să fie desemnat premier de către PSD. Lipsa clujenilor din guvern a pus-o pe seama noului președinte executiv al PSD, Niculae Bădălău. Un politolog clujean citat de EVZ a tras concluzia: „Era de influență a «Grupului de la Cluj» pare că s-a încheiat”. Europa Liberă l-a descris mai târziu pe Dîncu ca pe un apropiat al tuturor președinților PSD, de la Năstase la Dragnea și Dăncilă, care s-a delimitat totuși de Dragnea spre finalul mandatului acestuia.

Rus a mers cu Ponta. După ce grupul s-a poziționat împotriva lui Dragnea, prefectul de Cluj, considerat omul lui Rus, a fost demis. În iunie 2018, Rus a anunțat la Realitatea TV că susține Pro România, partidul lui Victor Ponta: „PSD s-a băgat pe o stradă cu sens unic”. Ponta se întâlnise de mai multe ori la Cluj cu Rus și cu Aurelia Cristea ca să organizeze noul partid. Rus a precizat atunci că Dîncu rămâne în PSD. În septembrie 2018 avertiza: „Nu știu dacă PSD se va putea salva de la un dezastru total”. În mai 2019, Cristea conducea Pro România Cluj și anunța: „Vrem să batem PSD la alegeri”. În 2020, Rus îl propunea pe Ponta pentru funcția de premier.

Pușcaș s-a retras din politică și s-a întors la viața academică. În 2021 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Ultima imagine comună a celor trei a fost una simbolică. Pe 27 noiembrie 2017, de Ziua Națională, Năstase, Rus, Dîncu și Pușcaș au apărut împreună la un concert organizat la Viena. Presa a numit momentul o „reactivare”. A fost, de fapt, un rămas-bun.

Clujul fără grup

Pe 30 iunie 2016, Comitetul Executiv condus de Dragnea l-a înlocuit pe Lăpușan cu Horia Nasra, un apropiat al acestuia, însă primul președinte al PSD Cluj venit din afara Grupului de la Cluj. Avea 30 de ani, era purtătorul de cuvânt al filialei și condusese organizația de tineret municipală. A preluat atât filiala județeană, cât și pe cea municipală. Pentru EVZ a declarat: „Sunt de atât timp în PSD și știu cam ce trebuie să fac”.

Numirea a fost contestată din prima zi. Circa 30 de membri ai fostului birou permanent au cerut ca interimatul să fie dat unui parlamentar, cu validare în conferința județeană. Pe 29 iulie 2016, liberalul Alin Tișe, președintele Consiliului Județean, a refuzat să-i răspundă: „Nu-i pot răspunde unui necunoscut”. Nasra și-a impus totuși echipa. La parlamentarele din decembrie 2016 a deschis lista PSD pentru Camera Deputaților, a adus nume noi (Ioan Aurel Cherecheș, Vasile Ilea, Alin Danci) și a fost ales deputat.

Nasra a rămas în permanență în tabăra lui Dragnea în toate luptele interne din partid, avându-i ca susținători pe Lăpușan și pe Itu. În februarie 2019 a cerut să fie ales de membri, nu doar numit, iar Itu l-a susținut: „el este tânăr, energic și știe să lupte pentru interesele partidului”. Pe 18 septembrie 2019, invocând rezultatele slabe de la Cluj, Viorica Dăncilă l-a înlocuit cu jurnalistul Liviu Alexa. Nasra a răspuns cu o scrisoare deschisă, semnată și de Itu și de 40 de primari și viceprimari, potrivit căreia PSD „nu este pe persoană fizică”. În octombrie 2019, Nasra și Itu au trecut pentru 5 zile la Pro România, apoi s-au întors în PSD.

Interimatul lui Liviu Alexa a durat patru luni. Numirea lui a provocat plecarea lui Lăpușan la Pro România, după 26 de ani în PSD, și un conflict constant cu Nasra. Pe 14 ianuarie 2020, Alexa a fost schimbat de la conducerea filialei, iar interimatul a fost preluat de deputatul maramureșean Gheorghe Șimon.

Din septembrie 2020 până în iunie 2023, filiala a fost condusă interimar de Alexandru Cordoș, un veteran al PSD Cluj care fusese senator între 2008 și 2016. Mandatul lui a fost umbrit de acuzații de înțelegeri liberalii clujeni. Potrivit Actual de Cluj, opoziția PSD din Consiliul Județean fusese practic anulată. În aprilie 2023, Nasra i-a scris public lui Vasile Dîncu că „a sosit momentul să-ți asumi filiala PSD Cluj” și să candideze împotriva lui Emil Boc. Cordoș i-a răspuns lui Nasra să decidă dacă vrea să fie în PSD sau în afara lui.

Ultimul din grup

În iunie 2023, conducerea centrală l-a mutat pe Cordoș pe postul de secretar general și i-a dat lui Vasile Dîncu mandat de președinte interimar al PSD Cluj. Tot atunci, potrivit Actual de Cluj, vechii grei ai filialei s-au întors în partid. La localele din 2024, Aurelia Cristea a fost candidata PSD la Primăria Cluj-Napoca, iar Cordoș la șefia Consiliului Județean. Pe 10 august 2024, Dîncu, devenit europarlamentar, a fost ales în unanimitate președinte al filialei. Lăpușan a devenit prim-vicepreședinte, iar Cordoș secretar executiv.

În octombrie 2025, PSD Cluj l-a susținut pe Sorin Grindeanu la șefia partidului, iar Dîncu a fost propus vicepreședinte. Discursul lui suna ca un ecou al anilor 2005: „renașterea stângii românești va porni din Transilvania și Banat”. În toamna lui 2026, Cordoș a devenit prefect al județului.

Astfel, la două decenii după congresul din 2005, singurul membru al Grupului de la Cluj care mai e în joc este Dîncu. Rus și Pușcaș s-au retras.

Influența din umbră

A judeca Grupul de la Cluj doar după voturi ar fi nedrept. Puterea lui reală nu se măsura în procente, ci în oameni și în acces. Grupul a avut un ministru de Interne cu două mandate, un negociator-șef cu Uniunea Europeană și un strateg ascultat de aproape toți președinții PSD. Mai ales, a avut o legătură privilegiată cu serviciile de informații.

Pentru Cluj, influența a însemnat și resurse. Pușcaș a negociat aderarea României la Uniunea Europeană, care avea să aducă Clujului miliardele de fonduri de mai târziu. Ca ministru al Transporturilor, Rus și-a prezentat master planul de transport chiar la Cluj, anunțând circa șase miliarde de euro de la UE pentru investiții în următorii șase ani. Tot la Cluj promitea că Autostrada Transilvania va ajunge de la Cluj la Borș și a discutat cu comisarul european Corina Crețu despre legătura dintre aeroportul Clujului și calea ferată. A împărțit și microbuze școlare comunelor clujene, gest pe care presa locală l-a privit ironic, ca pe o livrare politică. Nu am găsit în presă un bilanț al sumelor aduse efectiv Clujului prin influența grupului. Adversarii au recunoscut totuși valoarea oamenilor: în 2019, liderul PNL Ludovic Orban spunea că PSD nu știuse să aprecieze clujenii valoroși și educați și îi invita la liberali.

George Maior la SRI. Maior, fiul istoricului clujean Liviu Maior, a fost ales senator PSD în 2004. După demisia lui Radu Timofte, în 2006, a devenit directorul SRI. Ziarul Bursa relata în 2013 că Maior „a fost luat sub aripa grupului de la Cluj”. Numirea a venit printr-o propunere a lui Traian Băsescu, pe principiul ca opoziția să conducă un serviciu secret. Potrivit Gândul, în săptămâna dinainte Rus purtase mai multe discuții cu democrații clujeni Emil Boc și Vasile Blaga. Ziarul admitea însă că e greu de spus dacă acestea au cântărit și nota că oferta i-a surprins chiar și pe membrii grupului. Maior a condus SRI până în ianuarie 2015, apoi a devenit ambasador în Statele Unite.

Coldea și Kovesi. La SRI, Maior l-a avut ca prim-adjunct pe generalul Florian Coldea, care coordona activitatea operativă a serviciului. Numele lui Coldea a reapărut mai târziu lângă cel al lui Dîncu. În mai 2023, Dîncu, pe atunci fost ministru al Apărării, a fost fotografiat împreună cu Coldea în drum spre un restaurant din București. Apropierea de Laura Codruța Kovesi era mai veche. Într-un interviu din 2010 pentru Ziua de Cluj, Dîncu povestea că șefa DNA îi făcuse un cadou din colecția sa de bufnițe: „Doamna Codruţa Kovesi ştia că sunt pasionat şi că am o colecţie de bufniţe”. Ulterior, Ziua de Cluj i-a întrebat pe membrii grupului dacă Sebastian Ghiță o cunoscuse pe Kovesi prin intermediul lor.

Aceste legături au hrănit două lecturi opuse. Una vede în Rus, Dîncu și Maior un triumvirat, „miezul ocultei de la Cluj”, așa cum scria o analiză publicată de Știripesurse. Aceeași analiză îl numea „nașul” lor pe generalul Ioan Ardelean. Cealaltă lectură aparține lui Ludovic Orban, care vorbea despre un mit: „grupul n-a făcut niciodată mare brânză pentru că era parte din PSD”. Adevărul pare să fie între ele. Grupul nu a câștigat alegeri, dar a avut acces acolo unde se luau deciziile.

Bilanț

Ce rămâne după Grupul de la Cluj? În primul rând, ideile. Chiar și un editorialist critic ca Florian Bichir recunoștea că „cei de la Cluj au fost primii care au dat semnalul reformei în PSD”. În al doilea rând, o influență exercitată mereu prin alții: a contribuit la alegerea lui Geoană în 2005 și a lui Ponta în 2010, dar nu a condus niciodată partidul.

Povestea filialei de după ei confirmă lecția. De la Lăpușan la Nasra, de la scurtul interimat Alexa la Cordoș, PSD Cluj a fost condus mai ales prin numiri de la București. Abia în 2024 filiala a avut din nou un președinte ales în conferința județeană, și acela a fost tot un om al grupului.

Exit mobile version