Laurențiu Nistor este unul dintre cei mai experimentați politicieni din Hunedoara și tocmai de aceea standardul care i se poate cere trebuie să fie unul ridicat. Ieșirea președintelui Consiliului Județean Hunedoara, de la Antena 3 Deva, în care adversarul său politic, Călin Petru Marian a fost numit „cioban” și „marmeladă”, alături de limbajul nepotrivit în raport cu o jurnalistă de la Antena 3 Deva, nu poate fi trecută la capitolul „folclor politic”. Vorbim despre o coborâre inutilă a discursului public din partea omului care conduce una dintre cele mai importante instituții ale județului Hunedoara. Nu pentru că Nistor n-ar avea dreptul să fie dur cu Marian. Îl poate critica pentru fiecare proiect, declarație, vot și decizie politică. Dar „cioban” și „marmeladă” nu sunt argumente. Sunt jigniri și mostre de educație precară iar funcția de președinte al Consiliului Județean Hunedoara obligă la mai mult.
Este rușinea rușinii să cobori nivelul discursului public atât de jos atunci când ocupi o asemenea funcție. Nu pentru că un politician ar trebui să vorbească numai în formule diplomatice și nici pentru că politica ar trebui să fie lipsită de confruntare. Dimpotrivă. Politica are nevoie de dispute, de întrebări incomode și de opoziție. Dar tocmai un politician cu experiența lui Laurențiu Nistor ar trebui să știe că există o diferență enormă între o replică devastatoare construită pe argumente și o etichetă aruncată adversarului. Prima poate demonstra forță. A doua riscă să demonstreze doar nervozitate.
Conflictul dintre Laurențiu Nistor și Călin Marian este vechi. Cei doi sunt adversari politici și nimeni nu se așteaptă să plece împreună în concediu. Tocmai de aceea, confruntarea ar trebui purtată cu cifre, documente, investiții, termene și rezultate. Dacă Marian greșește, demonstrați unde greșește. Dacă spune neadevăruri, puneți documentele pe masă. Dacă administrația Nistor este mai performantă decât susține opoziția, arătați rezultatele. Asta înseamnă să câștigi o dispută politică. Când ajungi la porecle, riști să pierzi tocmai avantajul pe care ți-l dau experiența și funcția.
sursă: preluat VOCEA Hunedoarei / original Stirile Antena 3 DEVA
Laurențiu dragă, încearcă să-ți depășești orgoliul
Și aici mesajul trebuie spus fără ocolișuri, dar fără jigniri: Laurențiu dragă, nu-i mai asculta doar pe cei 30-60 de țuțeri care te preaslăvesc dimineața și îți spun cât de bine faci totul. Puterea are prostul obicei de a construi în jurul unui lider un cerc în care critica dispare încet, iar aplauzele devin tot mai dese. Du-te la primarii tăi. La oamenii care cunosc administrația și județul. Stai cu ei față în față, fără camere, fără comunicate, fără șefi de partid prin preajmă și fără obligația de a te felicita. Și întreabă-i simplu: „Unde greșesc?” Apoi lasă-i să răspundă. S-ar putea ca zece minute de adevăr spus în față să fie mai folositoare decât o lună întreagă de laude.
Îți scriu public, de data aceasta, acest sfat: încearcă să-ți depășești orgoliul. Nu orice om care te critică îți este dușman, nu orice jurnalist care îți pune o întrebare neplăcută are ceva personal cu tine, nu orice primar care îți spune că ai greșit este nerecunoscător și nu orice adversar trebuie redus la o poreclă pentru ca argumentele tale să fie mai puternice.
Laurențiu, nu ești nici Dumnezeu și nici Faraonul Hunedoarei.
Ești președintele ales al Consiliului Județean Hunedoara. O funcție importantă, puternică și vremelnică, așa cum sunt toate funcțiile obținute prin vot iar instituția pe care o conduci nu este proprietatea președintelui ei. Consiliul Județean nu este o curte, primarii nu sunt vasali, presa nu este serviciu de relații publice, iar adversarii politici nu sunt supuși care trebuie puși la punct.
Hunedoara este a celor aproximativ 361.000 de hunedoreni, a tuturor, inclusiv a celor care te-au votat, a celor care nu te-au votat, a celor care te laudă, a celor care te critică și, da, inclusiv a mea. Județul aparține comunității sale, nu celui care ocupă temporar cea mai înaltă funcție din administrația județeană iar când deții puterea de foarte mult timp, pericolul cel mai mare nu mai este întotdeauna adversarul. Uneori este propria convingere că nu mai poți greși.
Laurențiu, te rog să nu-ți închei urât cariera politică.
După atâția ani petrecuți în administrație și politică, ar fi trist ca ultima imagine care rămâne să nu fie cea a proiectelor realizate, acealea care sunt – multe, puține, tu știi mai bine, ci imaginea unui politician ajuns atât de sigur de propria putere încât nu mai suportă să fie contrazis.
Cariera unui om politic nu se judecă numai după felul în care a ajuns la putere, se judecă și după felul în care știe să o poarte și, într-o zi, să plece din ea.
Poți să îl critici pe Călin Marian până la ultima virgulă din activitatea lui politică. Poți să îi demontezi fiecare acuzație. Poți să îl învingi politic. Dar fă-o cu argumente. „Cioban” și „marmeladă” nu construiesc un drum, nu modernizează un spital și nu aduc niciun euro în județ.
După atâția ani în politică, adevărata demonstrație de forță nu mai este să arăți că poți pune pe cineva la punct. Este să demonstrezi că poți primi o critică fără să-ți pierzi cumpătul, poți auzi un adevăr neplăcut fără să-l pedepsești pe cel care îl spune și poți admite că uneori ai greșit.
Asta înseamnă autoritate.
Restul este orgoliu.
Laurențiu, ieși dintre cei care te aplaudă și mergi printre cei care au curajul să te contrazică!