Personajul Dochiei este asociat cu legenda Traian și Dochia, culeasă de Gheorghe Asachi. Despre Traian și Dochia, celebrul critic literar George Călinescu spunea că este „rezultatul unei întregi experiențe de viață a poporului român”.
Legenda spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal și că era o tânără de o frumusețe aparte și de o noblețe rară, moștenind de la tatăl ei curajul și mândria. Traian, cuceritorul Daciei se îndrăgostește de Dochia. Aceasta refuză să i se alăture și se refugiază împreună cu „a ei popor” pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău.
Legenda o prezintă pe Dochia urcând pe munte într-o zi de început de primăvară, purtând mai multe cojoace groase. Pe măsură ce înainta și frigul se domolea, Dochia a început să-și dea jos cojoacele, unul câte unul, până când a fost surprinsă de un îngheț neașteptat. Captivă între cele două anotimpuri, Dochia și-a găsit sfârșitul pe munte, transformându-se într-o stâncă. Această stâncă, despre care se crede că ar putea fi găsită în Munții Bucegi sau Ceahlău, poartă și astăzi numele ei, simbolizând sacrificiul și legătura omului cu natura.
Legendele despre Dochia, fiica legendară a regelui Decebal, sunt pline de simbolism și adânc înrădăcinate în folclorul românesc. Deși nu există dovezi istorice clare care să ateste existența ei, povestea Dochiei a fost transmisă prin tradiție orală și scrieri ulterioare, legând-o de miturile care explică începutul primăverii și ciclul naturii.
Liana Horga