Întâlnirile cu șerpii pe munte devin din ce în ce mai dese și în cele mai nebănuite locuri, arată salvamontiștii arădeni.
- Trei sferturi dintre mușcăturile de șarpe apar la persoanele care prin proprie decizie ating șerpi și sunt imprudente.
- Șerpii veninoși nu atacă decât atunci când sunt atacați sau surprinși.
- Dacă locuiți sau călătoriți în zone în care există șerpi, îmbrăcați haine ce vă acoperă picioarele. Nu vă așezați pe pământ și nu mutați lespezi de piatră înainte de a verifica locul.
- Dacă ați observat un șarpe la distanță, ocoliţi-l fără a-l provoca, iar dacă e foarte aproape, rămâneți nemișcat, pentru că, în general, se îndepărtează singur.
- Singurele specii de șerpi veninoși din România sunt viperele, răspândite neuniform pe tot teritoriul țării, mai puțin în centrul și sudul Munteniei și Olteniei, dar ajungând în Carpați și la altitudini de peste 2000 de metri.
Clasificarea mușcăturilor de viperă după gradul de toxicitate:
- Gradul 0 (fără reacție toxică ) – urme ale mușcăturii, fără edem („umflare”) local.
- Gradul 1 (reacție toxică minimă ) – edem („umflare” ) local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.
- Gradul 2 (reacție toxică moderată) – edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).
- Gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.