Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, celebrată în fiecare an la 2 februarie, este profund înrădăcinată în spiritualitatea și tradițiile populare din județul Arad, mai ales în zona de munte și în satele din jurul Gurahonț. Aflată la răscrucea dintre iarnă și primăvară, această zi marchează un moment simbolic al trecerii de la vechi la nou, de la frig la renaștere.
Luna februarie, cunoscută în tradiția populară sub numele de Făurar, își trage denumirea de la „faur” – fierarul satului – și face trimitere la perioada în care se ascuțeau uneltele agricole pentru începutul sezonului de muncă la câmp. Bătrânii spuneau că februarie este o lună capricioasă și „răutăcioasă”, fiind cea mai scurtă din an și considerată fratele mai mic al celorlalte luni, mereu nemulțumit de puținele zile care i-au fost date.
La 40 de zile după Crăciun, când Biserica Ortodoxă prăznuiește Întâmpinarea Domnului, tradiția populară păstrează și o sărbătoare arhaică, cunoscută sub numele de Stretenie sau Ziua Ursului. Conform credințelor, aceasta este ziua în care ursul iese din bârlog pentru a-și „citi” soarta iernii. Dacă își vede umbra, se sperie și se întoarce în adăpost, semn că iarna va mai dura.
În mai multe localități din județul Arad, precum Dud, Măderat și Macea, se credea că, dacă dimineața zilei de 2 februarie este senină și ursul își vede umbra, acesta se va întoarce în bârlog pentru încă 40 de zile, prevestind prelungirea iernii cu aproximativ șase săptămâni.
În satele din jurul Gurahonțului, numele sărbătorii, Stretenia, a fost asociat cu strechea vitelor, o boală parazitară temută de crescătorii de animale. De aceea, ziua era respectată cu strictețe, fiind considerate importante anumite gesturi ritualice menite să protejeze animalele gospodăriei.
Un obicei aparte se păstra în satul Zimbru, unde, în ziua de 2 februarie, oamenii puneau zăpadă sub coada vacilor, rostind cuvintele: „Așa cum nu se pune goanga pe neauă, să nu se pună nici pe vacă.” Gestul avea rol apotropaic, menit să apere animalele de boli și necazuri pe tot parcursul anului.
Astfel, Întâmpinarea Domnului rămâne, în județul Arad, mai ales în zona montană, nu doar o sărbătoare religioasă, ci și una a credințelor vechi, a legăturii strânse dintre om, natură și ciclurile timpului. Tradițiile transmise din generație în generație păstrează vie memoria unei lumi în care fiecare semn al naturii avea o semnificație profundă.