Cheile Ardeului se află într-o deschidere spectaculoasă, situată la sud de localitatea Ardeu, unde calcarele puternic litoclazate influențează modul în care râul Ardeu curge, făcându-l un loc deosebit. Acest râu viguros, la fel de impetuos ca și Cibul, străbate un sector de 500 de metri de chei, prezentând particularități unice de formare și dezvoltare, distincte de cele ale altor câteva porțiuni înguste din vecinătate.
Forma cheilor se caracterizează printr-un profil transversal îngust, având conturul unui „U” cu brațe strânse, care permite râului să acopere întreaga albie chiar și în condiții de debit scăzut. Pantele care străjuiesc zona sunt verticale; cel drept se înalță la aproximativ 200 metri, în timp ce versantul stâng este mult mai coborât. În ansamblu, cheile au forma unei potcoave, cu convexitatea orientată spre versantul drept al vârfului Cornet și concavitatea îndreptată spre versantul stâng al Masivului Cetăţuia.
Deși seamănă cu un colț uitat de lume, Cheile Ardeului se bucură de un farmec special ce contrazice dimensiunea lor. Din prima clipă, atragerea privirii este generată de versantul drept, abrupt și înalt, cu numeroase cornișe. Aici se află și intrarea magnifică a peșterii Coapta Sârbilor, lungă de 51 de metri, dar mascată de un imens perete de copaci. Deși versantul stâng, cunoscut ca Dealul Cetăţuia, este mai scund, el oferă un punct de observație uimitor asupra acestui arc sculptat de apele Ardeului.
Existența unei cariere pe marginea cheilor amenință să transforme această zonă într-un punct turistic afectat de poluare, putând compromite resursele atractive ale peisajului. Lucrările la carieră au fost suspendate după descoperirile arheologice avute loc în zonă.
Forma și evoluția acestor chei sunt distincte față de celelalte patru sectoare din bazinul văii Geoagiu, având o complexitate și un interes superior. De-a lungul timpului, valea Ardeului s-a format la contactul dintre calcare și straturi mai puțin dure, așa că a adâncit conținutul său cu caracteristicile unei asimetrie evidente: versantul drept, calcaros și abrupt, iar stângul, mai blând și mai puțin inclinat.
În partea estică a cheilor, unde trece actuala șosea spre Balșa, are loc captarea subterană a râului, probabil din cauza litoclazelor întâlnite pe versant. Acest proces marchează începutul istoriei morfogenezei cheilor contemporane. Așadar, odată ce râul a fost captat, și-a extins și adâncit canalul, generând o peșteră unde acoperișul s-a prăbușit din cauza eroziunii superioare și a corodării subterane, ducând la formarea cheilor.
Această teorie este susținută de mai multe trăsături morfologice evidente, precum: existența unei linii a paleoversantului care se întinde din Masivul Cornet pe versantul estic al Masivului Cetăţuia, și care a fost întreruptă de o prăbușire; verticalitatea pereților cheilor și numeroasele surplombe care demonstrează un proces activ de modelare gravitațională; deși există atribute meandru pe Dealul Cetăţuia, geneza înșeuării menționate nu a avut loc prin meandrare datorită diferențelor de erodare între cele două tipuri de roci.
Este evident că, fără litoclaze majore care să captureze curgerea apei de suprafață în subteran, râul ar fi continuat să se adâncească pe contactul cu roci mai puțin rezistente la eroziune. Astfel, Cheile Ardeului rămân un exemplu unic și ilustrativ