Operațiunea punitivă a Israelului în Iran, desfășurată în ultima săptămână, pare că se apropie de punctul culminant în următoarele zile.
Pentru a înțelege mai bine contextul conflictului, să sintetizăm: Iranul susține, cu arme și finanțare, fățiș și direct, atât Hezbollah-ul – activ în Israel, Liban și Siria – cât și milițiile Houthi din Yemen. În același timp, Teheranul investește masiv în propriul program de îmbogățire a uraniului, fiind – sau nu – aproape de a dezvolta arme nucleare. Toate acestea reprezintă amenințări directe la adresa existenței statului Israel, care are o suprafață de aproximativ 20.000 km² (de circa 12 ori mai mică decât România).
Dar aceste lucruri sunt știute de ani de zile. Așadar, ce anume a accelerat intervenția Israelului?
Lipsa de susținere publică a guvernului Netanyahu? Dorința președintelui Trump de a ajunge rapid la un acord în problema iraniană? Sau pur și simplu faptul că o astfel de operațiune necesită timp de pregătire?
Probabil toate cele de mai sus. Însă momentul ales pare determinat mai degrabă de ceea ce se întâmplă în nordul Mării Negre.
De ani buni, regimul teocratic de la Teheran este implicat în conflictul ruso-ucrainean prin furnizarea către Rusia a zeci de mii de drone Shahed (și nu numai), folosite în cadrul așa-numitei „operațiuni speciale” – în realitate, o agresiune sângeroasă – dusă de Vladimir Putin în Ucraina.
Pentru cine nu știe, Iranul este unul dintre puținele state în care liderul suprem este o autoritate religioasă, iar guvernarea se face pe baza normelor religioase. Ca o paralelă autohtonă: să ne imaginăm că România ar fi condusă de facto și de jure de un „Preafericit” (mai radical decât ÎPS Teodosie) și după regulile și canoanele Bisericii Ortodoxe, duse la extrem.
Deși islamul – atât șiismul cât și sunnismul – predică bunătatea, întrajutorarea și respectul pentru viață, regimul religios iranian exportă masiv tehnologie a morții, care face victime zilnic în Ucraina.
Președintele Trump și-a asumat public că va opri războiul din Ucraina într-un timp scurt. Însă desanturile diplomatice americane din Arabia Saudită, Istanbul și Moscova au fost tratate cu superioritate și dispreț de partea rusă. Până acum, singurele rezultate vizibile au fost câteva schimburi de prizonieri.
În acest context, Israelul a speculat conjunctura internațională și a decis să „facă treaba murdară a tuturor”, după cum a spus, plin de subînțelesuri, cancelarul Merz.
Rămâne ca Țarul de la Kremlin să înțeleagă că este mai bine să oprească războiul de agresiune dus în țara în care se află chiar leagănul civilizației slavilor de est – sau va risca să continue jocul periculos, testând dacă „Rusia chiar o face mai bine decât vechiul și bunul SUA”.