Partidele politice trebuie să renunțe la competiția promisiunilor fără acoperire și să accepte o regulă economică elementară: cheltuielile salariale ale statului trebuie încadrate în veniturile pe care acesta le poate colecta în mod sustenabil.
Este poziția exprimată de dr. ing. Marius Lulea, președintele Institutului pentru Politici Economice și Publice: „De prea mult timp vindem iluzii. Promitem salarii și beneficii fără să spunem de unde vin banii. Cheltuielile salariale trebuie încadrate în veniturile statului, nu veniturile și taxele majorate permanent pentru a acoperi promisiunile politicienilor.”
În opinia lui Marius Lulea, problema fundamentală este inversarea logicii bugetare. În loc ca statul să își dimensioneze cheltuielile în funcție de resurse, sunt asumate mai întâi obligații, iar ulterior sunt căutate surse suplimentare de finanțare prin taxe sau împrumuturi: „Statul are venituri și cheltuieli. Nu poți angaja permanent cheltuieli peste ceea ce încasezi. Este o regulă simplă, valabilă pentru orice familie, orice companie și, în cele din urmă, pentru orice stat.”
O nouă lege a salarizării ar trebui, în această logică, să pornească de la capacitatea reală de colectare și de la evoluția economiei. Salariile din sectorul public trebuie să fie competitive, însă creșterea lor trebuie susținută prin productivitate și printr-o administrație mai eficientă: „Nu spun că oamenii din sectorul public trebuie plătiți prost. Dimpotrivă. Putem avea salarii mai mari pentru oamenii competenți dacă avem mai puțină risipă, mai puține structuri și o productivitate mai mare.”
Reforma salarizării trebuie, așadar, însoțită de reforma statului. Comasarea instituțiilor cu atribuții suprapuse, reducerea numărului de structuri administrative, inclusiv a numărului de primării, digitalizarea și eliminarea risipei pot permite o utilizare mai eficientă a acelorași resurse: „Mai mulți bani pentru mai puține structuri înseamnă salarii mai bune pentru cei care muncesc și performează. Reforma nu înseamnă să sărăcim angajații statului. Înseamnă să facem statul mai eficient.”
Lulea avertizează că finanțarea continuă a promisiunilor prin deficite și împrumuturi nu elimină costul, ci doar îl amână. În cele din urmă, acesta este suportat de cetățeni prin taxe, datorie publică și pierderea puterii de cumpărare: „Populismul de astăzi devine factura de mâine. Dacă mărim veniturile fără să creștem producția și productivitatea, nu am creat prosperitate. Am creat doar mai mulți bani care aleargă după aceleași bunuri.”
În același timp, statul nu poate considera cetățeanul și companiile drept o sursă nelimitată de venituri. Capitalul rămas în economie finanțează consumul, investițiile, tehnologia, dezvoltarea companiilor și crearea de locuri de muncă: „Nu putem transforma statul într-un adversar al cetățeanului și nici cetățeanul și companiile românești într-o simplă resursă pentru stat. Economia trebuie să producă în primul rând bunăstare pentru cei care muncesc și investesc.”
Pentru președintele Institutului pentru Politici Economice și Publice, soluția este trecerea de la politica promisiunilor la politica productivității: o economie care produce mai mult și un stat care utilizează mai eficient ceea ce colectează: „Partidele trebuie să renunțe la populism. Cheltuielile salariale trebuie încadrate în venituri. Nu putem continua să vindem iluzii românilor și apoi să le trimitem nota de plată prin taxe, inflație și datorie”, concluzionează dr. ing. Marius Lulea.
Marius Lulea este doctor în inginerie, antreprenor și autor al cărții „Macroeconomie. Arhitectura prosperității”. De asemenea, este președinte al Institutului pentru Politici Economice și Publice, organizație dedicată analizei economice, reformei instituționale și promovării unor politici publice orientate spre dezvoltarea economiei românești.