Uneori, viața nu este decât o succesiune de porturi din care alegem să plecăm și ape pe care decidem să le traversăm. Mihai Curteanu a fost, în ultimul an, parte dintr-o echipă în care vântul bătea constant dinspre idei, dialog și construcție – Cluj 1. A stat la cârmă alături de noi, într-o zonă unde valurile erau controlabile, iar direcția se corecta ușor, din conversație în conversație.
Dar, de la începutul lui martie, Mihai a ales marea deschisă. A ridicat ancora și a schimbat direcția spre o corabie mai mare, mai grea, mai expusă furtunilor: AUR. S-a întors în politică, acolo unde nu există ape liniștite, ci doar echilibru între curaj și risc.
I-am spus fără ocolișuri că, dacă ar fi fost după mine, aș fi ținut ancora coborâtă în proporție de 55%. Nu pentru că nu ar avea mână bună la cârmă, ci pentru că marea pe care a intrat este una capricioasă. Sunt doi ani de traversare, iar uneori nu contează cât de bine navighezi dacă, pe ultima sută de metri, ți se rupe catargul sau îți cedează puntea. Iar corabia AUR a arătat, de-a lungul timpului, că știe să se zguduie tocmai înainte de țărm.
Și totuși, există acel 45% care te obligă să ridici pânzele.
Pentru că există vânt. Și nu orice vânt, ci unul puternic, care vine dintr-un curent adânc al nemulțumirii și al schimbării. În Cluj, alte nave, odinioară solide, încep să piardă apă. PSD, de exemplu, pare prins într-o hemoragie lentă, în timp ce AUR prinde viteză. Cele 30 de procente obținute la prezidențiale de George Simion sunt ca un reper pe hartă: nu doar un punct atins, ci o limită de navigație generoasă, un orizont către care se poate merge.
Mihai nu este singur la bord. Are lângă el oameni care nu fac spectacol pe punte, dar știu să țină corabia în echilibru. Gheorghe Călătan este căpitanul care nu ridică vocea, dar știe fiecare nod, fiecare frânghie. Nu caută reflectoare, ci stabilitate. Iar astfel de oameni sunt cei care țin navele întregi în furtună.
Mai mult, Mihai poate ridica un steag clar: acela al opoziției. Într-un port dominat de o singură flotă liberală, orice navă care vine din larg și are curajul să țină direcția devine vizibilă. O opoziție dură nu este doar zgomot – este poziționare, este asumare, este direcție împotriva curentului. Și poate cel mai important: are mână liberă la cârmă. Nu este doar un simplu marinar pe punte, ci unul care poate trasa rute, poate ajusta direcția, poate decide când se schimbă vântul în avantaj.
În ultimii ani, în ciuda bârfelor de pe mal, realitatea este următoarea: AUR Cluj nu este o corabie improvizată. Este o navă care a demonstrat sub Șipoș că poate naviga bine timp de 3-4 ani. Trei parlamentari, la egalitate cu PNL și USR, peste PSD și UDMR, în 2024, într-un județ considerat dificil – acestea nu sunt întâmplări, ci coordonate clare pe hartă, senatorul Șipoș, un om loial direcției trasate de George Simion, la fel ca deputatul Coleșa. Cei doi au dovedit că nu sunt oameni care schimbă cursul după fiecare val, ci că încearcă să țină direcția chiar și atunci când marea nu ajută.
Și poate cea mai puternică pânză care ar putea fi ridicată este Ramona Ioana Bruynseels. Sunt oameni care nu doar vorbesc, ci generează valuri. Ea este unul dintre ei. În jurul unor astfel de figuri se pot construi flote întregi, nu doar echipaje. Rar mi-a fost dat să văd un politician atât de carismatic, cu o retorică excelentă, cu o cultură generală greu de contesta. Pe platfoma Cluj 1 a făcut ravagii în toamna lui 2024 2-3 milioane de vizualizări, și credeți-mă, la noi se uită și cei „black tie” și „știrbii”. Eu pe Ramona o văd un excelent candidat la orice, la Cluj, în 2028. Mi se pare și cel mai votabil politician AUR în Cluj-Napoca!
Însă Mihai, din experiență vă recomand: Nu căutați faruri acolo unde nu există lumină. Intelectualii „de vitrină”, acei oameni impecabili în teorie, nu vor coborî în această mare decât dacă au un motiv real. Și de cele mai multe ori, nu îl au. Politica de astăzi nu se câștigă în saloane, ci pe punte, în ploaie și vânt.
Am învățat asta și eu când învățam politică sau conduceam PSD Cluj. Am căutat soluții elegante, rafinate, „black tie”, pentru o navă care nu avea nevoie de costume, ci de marinari. Electoratul nu caută perfecțiune academică, ci echilibru, echitate, un sens simplu al dreptății.
Profesorul Damian, un conservator autentic, cu stamină intelectuală, vă poate explica cel mai bine asta.
Dragă Mihai,
Prietenia rămâne, chiar dacă nu mai suntem pe aceeași corabie. Uneori vom merge în paralel, alteori ne vom pierde din vedere printre valuri.
Și poate că, în final, totul se reduce la asta: nu ce corabie alegi contează, ci dacă știi să ții cârma atunci când marea nu mai seamănă cu harta.