ncerc să înțeleg un lucru, de ce, în ultima vreme, aud tot mai des din partea unor politicieni vremelnici și a unor așa-ziși formatori de opinie aceeași idee, repetată obsesiv cum că naționalismul ar fi ceva rău care trebuie repudiat?
De ce se încearcă, cu atâta insistență, să se inducă în mentalul colectiv ideea că a-ți iubi țara, neamul și valorile înseamnă a fi împotriva cuiva?
Dragii mei, există un sentiment care nu are nevoie de explicații sofisticate, de etichete politice sau de aprobarea cuiva, se numește IUBIRE.
Iubirea este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care Dumnezeu le-a așezat în sufletul omului, este sentimentul care te face să pui binele celuilalt înaintea propriului interes, care te îndeamnă să dăruiești, să protejezi, să lupți și, uneori, chiar să te sacrifici.
Ei bine, naționalismul este tocmai această iubire, iubirea de țară, de neam, de istorie, de tradiții și de valorile care ne definesc.
Naționalismul înseamnă să-ți iubești aproapele, să-ți respecți bătrânii, să-ți protejezi copiii, să-ți dorești o țară în care oamenii să trăiască demn și să pui binele comunității mai presus de propriile interese.
Naționalismul înseamnă să nu rămâi indiferent atunci când bătrânii acestei țări, cei care au muncit o viață întreagă, sunt condamnați să-și ducă bătrânețea în griji și lipsuri, înseamnă să nu accepți ca aceia care au construit România să fie tratați astăzi ca o povară.
Înseamnă să privești copiii acestei țări ca pe cea mai de preț avere a noastră, să le oferim educație, șanse, siguranță și un viitor aici, acasă, nu să-i obligăm să-și caute speranța printre străini, înseamnă să nu uiți istoria, să nu uiți că au existat oameni care, în cele mai grele momente ale acestui neam, și-au sacrificat libertatea, familiile și chiar viața pentru ca urmașii lor să poată trăi într-o țară liberă. Oameni care nu au întrebat ce câștigă ei, ci ce pot lăsa în urmă generațiilor care vin.
Și atunci vă întreb ce este extremist în toate acestea?
Este ceva rău să-ți dorești ca România să fie respectată?
Este ceva rău să vrei ca românii să aibă un trai decent în propria țară?
Este ceva rău să aperi limba, cultura, tradițiile și identitatea națională?
Este ceva rău să-ți dorești ca deciziile importante pentru această țară să fie luate în interesul cetățenilor ei?
Nu, dragii mei! Patriotismul nu este ceva rău iar iubirea de țară nu trebuie transformată într-o vină.
Știu, pentru unii politicieni este mai comod să pună etichete decât să ofere soluții, este mai simplu să-i denigrezi pe cei care vorbesc despre identitate națională decât să răspunzi la întrebările oamenilor, este mai ușor să acuzi decât să construiești, mai simplu să dezbini decât să unești.
Poate că adevărata problemă este că nu pot înțelege un sentiment care nu se măsoară în funcții, contracte, privilegii sau interese personale.
Pentru că iubirea de țară nu se negociază, nu se cumpără și nu se obține printr-o funcție publică, ea se poartă în suflet și se demonstrează prin fapte.
Aș vrea ca, măcar pentru o clipă, cei care astăzi condamnă naționalismul să lase deoparte ura, aroganța și interesele personale. Să privească în ochii unui bătrân care a muncit o viață pentru această țară, să privească un copil care merită un viitor aici, acasă, și să se întrebe ce fel de Românie le lăsăm celor care vin după noi.
Poate atunci vor înțelege.
Eu cred că România nu are nevoie de mai puțină iubire de țară, are nevoie de mult mai multă!
Iar dacă a-ți iubi țara, a-ți respecta neamul și a lupta pentru binele românilor a ajuns să fie considerat ceva rău, atunci poate că problema nu este la cei care își iubesc țara, ci la cei care au uitat ce înseamnă să o iubești.
Pentru că patria nu este o etichetă politică, patria este acasă pentru noi toți!
Despre Mihai Curteanu
Este absolvent de drept, antreprenor, pasionat de urbanism și de provocările dezvoltării metropolitane. Ideologic îmbrățișează valorile conservatoare și creștine. În prezent este secretarul general al AUR Cluj.

