Au trecut 15 ani de la debutul a ceea ce a fost denumit „Primăvara Arabă”, un val de proteste care a cuprins mai multe state din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, începând de la sfârșitul anului 2010. Manifestațiile masive au avut loc în principal în Egipt, Algeria, Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit și Iran, dar și în alte regiuni, precum Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria, Irak, Senegal, Arabia Saudită și Oman.
În Egipt, Yemen și Tunisia, protestele s-au transformat în revoluții care au dus la înlăturarea liderilor aflați la putere: Zine El Abidine Ben Ali în Tunisia, Hosni Mubarak în Egipt și Ali Abdullah Saleh în Yemen. În Iordania și Cisiordania, reacția autorităților a fost dizolvarea guvernelor, măsură luată de regele Abdullah, respectiv de președintele Autorității Palestiniene, Mahmud Abbas. Organizarea acestor mișcări a fost facilitată de utilizarea rețelelor sociale precum Facebook și Twitter, motiv pentru care unele guverne au restricționat accesul la internet sau l-au blocat complet. În același timp, accesul jurnaliștilor străini a fost sever limitat, mulți dintre aceștia fiind amenințați, reținuți sau chiar agresați.
În contextul actual, ne putem aștepta la o „Primăvară Europeană”?
Criticile venite din partea SUA la adresa democrațiilor din Europa, inclusiv Germania, România și Marea Britanie, precum și protestele din Serbia, Germania și Polonia sugerează că Europa se confruntă cu tensiuni sociale și politice care ar putea duce la schimbări majore. Discuțiile despre posibile modificări teritoriale în Europa, etichetarea unor partide ca fiind extremiste și excluderea Europei din discuțiile legate de conflictul din Ucraina indică o accelerare a unor schimbări politice semnificative în Europa.
Aceste schimbări par să facă parte dintr-o strategie geopolitică ce vizează reașezarea puterii globale în jurul a trei mari centre: SUA, Rusia și China. Pentru a facilita această tranziție, Europa este expusă unei serii de crize sociale: proteste de amploare, mobilizări pe rețelele sociale și o amplificare a libertății de exprimare care poate duce foarte rapid la un haos social.
Unii lideri europeni par să nu înțeleagă aceste semnale și nu își iau măsuri de protecție politică, cum ar fi retragerea de la putere sau adaptarea la noile realități geopolitice dictate de influența atlantică.
Europa se pregătește pentru vremuri dificile. În acest context, povestea tatălui care le arată fiilor săi că un mănunchi de săgeți legate împreună nu poate fi rupt, în timp ce fiecare săgeată, luată separat, este ușor de frânt, capătă o semnificație aparte.
Despre Mihai Curteanu
Este absolvent de drept, antreprenor, pasionat de urbanism și de provocările dezvoltării metropolitane. Ideologic îmbrățișează valorile conservatoare și creștine.