Noaptea Sfântului Andrei este una magică, în care animalele (lupii în special) capătă puteri neobişnuite, ritualurile de dragoste au sorţi de izbândă şi, foarte important, strigoii, vârcolacii şi sufletele rătăcite umblă prin lume. Superstiţiile din bătrâni arată că, pentru a te proteja împotriva lupilor şi ca să nu-i aduci în apropierea casei şi gospodăriei, e bine să nu-ţi piepteni părul, să nu torci, să nu faci curat în casă şi grajd şi să nu dai gunoiul afară. E bine să nu se dea bani împrumut.
În noaptea de 29 spre 30 noiembrie se crede că locuinţele sunt păzite de strigoi. Oalele şi cănile sunt întoarse cu gura în jos şi cenuşa caldă e scoasă din sobă, pentru ca strigoii să nu se poată adăposti la căldură. Oamenii mănâncă usturoi în acea seară şi se ung pe corp tot cu usturoi sau numai pe frunte, piept, spate şi încheieturile trupului. Se ung şi uşile şi ferestrele cu usturoi şi se atârnă şiruri de usturoi. Mai mult, pentru protecţie se lasă candela aprinsă.
Fetele cred că în noaptea de Sfântul Andrei îşi pot vedea ursitul, folosind, în diferitele metode, în funcția de zona în care stau.
Metoda „făcutului cu ulcica”: singură în faţa sobei, fata întoarce un vas nou de lut pe fundul căruia lasă să ardă 3 cărbuni. Rostind o incantaţie ea roteşte uşor vasul şi atrage atenţia celui iubit.
Metoda cu verigheta: într-un pahar cu apă neîncepută se aruncă o verighetă sfinţită de preot în mijlocul căreia apare chipul ursitului.
Metoda oglinzii: o fată dezbrăcată se aşează între două oglinzi cu câte o lumânare în fiecare mână şi priveşte intens în oglinda din faţă. Se spune că în oglinda din spate i se reflectă scene din viitor şi imaginea viitorului soţ.
Prin alte părţi este obiceiul ca fetele de măritat să facă o turtă subţire ca o plăcintă din făină de grâu, foarte sărată – denumită Turtuca de Andrei, pe care o mănâncă la culcare. Băiatul pe care-l visează că le aduce apă ca să le astâmpere setea se crede că este viitorul lor soţ.