Datele ultimului sondaj IMAS din Republica Moldova, din februarie 2022, sunt interesante pentru starea de spirit a populatiei basarabene, in conditiile crearii faliei dintre Rusia, pe de o parte, si UE si NATO, pe cealalta, in problema Ucrainei si a conturarii unui conflict cald in zona.
Pusi sa aleaga intre aderarea la Uniunea Europeana si Uniunea Economica Eurasiatica, moldovenii de peste Prut se afla intr-o serioasa si consistenta dilema, care pare a nu coincide cu obiectivele declarate si asumate de administratia Maia Sandu. Astfel, cu doar 52%, balanta este usor inclinata spre aderarea la UE, in timp ce apartenenta la spatiul economic post-sovietic pare o solutie pentru 48% dintre cetatenii Republicii Moldova.
Perspectiva unirii cu Romania pastreaza in continuare un numar relativ redus de adepti -35%, iar cea a unei ipotetice intrarii in NATO (Republica Moldova e un stat cu neutralitate declarata constitutional) pare de-a dreptul o sperietoare si o perspectiva de neluat in considerare pentru majoritatea, doar 19% dintre respondenti fiind favorabili unei astfel de idei.
In conditiile, in care aproximativ 25% dintre cetatenii moldoveni detin si cetatenia romana, a eforturilor de integrare depuse de catre Romania si UE, cifrele actualului sondaj demonstreaza ca o buna parte dintre masurile intreprinse pana acum nu si-au indeplinit rezultatul scontat, o buna parte din populatia statului moldovean ramanand tributara mentalitatii, intereselor si sferei de influenta care duce spre Moscova, nu spre Bucuresti.
O raza de speranta o reprezinta, totusi, apetenta relativ crescuta pentru apartenenta la spatiul de bunastare si dezvoltare al Uniunii Europene, fapt care evidentiaza foarte clar, in constiinta si reprezentarea basarabenilor, relatia direct proportionala dintre perspectiva cetateniei europene si cea a unui nivel de trai mai bun. Este foarte posibil ca buna parte din decizia dobandirii celei de-a doua cetatenii, pentru multi moldoveni, sa o reprezinte nu atat un fior patriotic romanesc, ci un altul, mai concret, al dobandirii unei libertati si al unui confort de miscare mai mare.
Ce ne facem, insa, in situatia in care, un basarabean, pentru a ajunge la granita de vest a Romaniei, are de parcurs undeva intre 16 si 18 ore pe drumuri desfundate de multe ori, pline de limitari si capcane, in conditii de aglomeratie si stres maxim? Din nou, ipoteza devenita realitate cotidiana a zilelor noastre, nu poate sa se constituie decat intr-o piedica si un motiv de izolare, cu consecintele de rigoare in mentalitatea cetateanului moldovean de rand.
Cred ca, dincolo de ajutoare financiare punctuale, de sprijin si burse in invatamant, de asistenta medicala provocata de pandemie, statul roman, atat sub aspectul deciziei economice si investitionale, cat si sub aspectul politicii externe la nivel de UE, inregistreaza multiple carente, recurge la mereu aceleasi metode perimate, de anii ’90-2.000, care nu vor putea vreodata sa creeze o punte de legatura cu adevarat substantiala si ireversibila.
In primul rand, principala declaratie politica a sustinerii integrarii Moldovei in UE, o reprezinta elaborarea si implementarea proiectelor de infrastructura comuna, care sa conecteze si sa modernizeze infrastructura Republicii Moldova, sa ii produca conectivitatea cu spatiul european. Autostrada de la Iasi la Bors si Nadlac, prelungita pana la Chisinau, mi se pare esentiala, la fel arterele de comunicare dintre capitala si nordul si sudul republicii, conectivitatea rutiera eficienta intre Bucuresti si capitala statului moldovean.
Raul Prut uneste, nu desparte, daca stim cum sa abordam lucrul acesta, prin proiecte energetice, de irigatii sau hidroamelioratii comune.
Totodata, pentru a lega mai mult Republica Moldova de Romania si Europa, trebuie, in primul rand, sa legam Moldova noastra, Iasiul, Suceava, Botosaniul de Romania, sa cream premisele de infrastructura necesare dezvoltarii estului Romaniei lasat in nedreapta paragina si uitare.
In al doilea rand, cu exceptia unor vinuri prezente sporadic, la nivelul de jos al pretului si calitatii, in supermarketuri, Moldova nu este prezenta pe piata romaneasca, la dispozitia consumatorului roman, cu niciunul dintre produsele agro-alimentare premium, de care dispune si pe care le poate oferta. Piata romaneasca nu a dat niciodata un semn ca le-ar refuza, dimpotriva, multi romani au ajuns sa considere o adevarata performanta sau intamplare din a le gasi.
Romania ar putea deveni piata principala si covarsitoare, care sa asigure desfacerea productiei agro moldovenesti -singurul motor economic al acestei republici, sa impulsioneze dezvoltarea si eficientizarea afacerilor si contactelor in domeniu, sa creeze premisa legaturii si apartenentei de Romania bazata pe interesul economic primordial.
Pentru bursierii moldoveni ai statului roman, mereu si mereu guvernul Romaniei a parut sa actioneze fara obiective clare, fara formularea unui interes si cu maxima ineficienta, transformand un demers cu potential pe termen lung intr-o gaura de pierdere financiara.
Ce isi poate dori Romania atunci cand ofera o bursa unui roman, care are indoieli -uneori serioase si justificate, privind apartenenta sa? In primul rand, sa il convinga ca este roman, ca exista un stat la vest de Prut caruia ii pasa de acest aspect al conditiei sale si de destinul lui pe mai departe. In al doilea rand, sa il faca sa inteleaga si apoi sa il sprijine efectiv pentru dobandirea unui nivel profesional si academic inalt, care sa ii deschida perspective de cariera aici sau in Moldova. Proasta si superficiala selectie din ultimele decenii a facut studenti si absolventi pe banda rulanta, multi dintre ei mediocrii si repetenti pe mai multi ani de studiu, care, odata ce au invatat sa se descurce in spatiul UE, si-au luat traista in spinare si din licentiati au devenit soferi comunitari de tir, paznici in supermarket in Spania sau Germania, sau chiar mai rau, sprijina infractionalitatea mai mult sau mai putin organizata in vest.
In alt treilea rand unui bursier moldovean al statului roman trebuie sa ii fie facilitate relatiile cu Romania si romanii si ulterior dobandirii diplomei universitare, o buna si eficienta cale fiind sprijinirea investitiilor romanesti sau facilitarea investitiilor multinationalelor in Moldova, in domenii ce solicita o buna si adecvata pregatire profesionala dobandita in universitatile de la noi.
Implinirea unui ideal national ar trebui sa stea la baza politicii interne si externe a oricarui guvern, indiferent de culoarea politica. Din pacate, pentru romanii din administratia centrala acest lucru inca ramane subiect de meditatie, cu panseuri si discursuri in mass media, fara directie si obiective reale, pe termen mediu si lung.
In aceasta situatie sa nu ne miram ca Moldova ramane un spatiu indecis si vulnerabil, ca mediul politic moldovean este populat de idei antinationale si antiunioniste, ca basarabeanul de rand nu mai intelege nimic si nu este capabil sa isi deceleze apartenenta si interesul.
Unificarea deplina a statului roman ramane a se decide de catre romani, la Bucuresti, si a se promova tot de catre noi, la Bruxelles, daca, in primul rand, vom dori cu adevarat acest lucru si, in al doilea, nu vom continua sa dam la nesfarsit vina pe altii, dinspre est sau vest, care nu vor sa faca ceea ce noi putem si ne suntem datori sa facem singuri.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-famili