Să fii român
Mă enervează telenovela proastă a vopsitului unor borne pe un deal.
Îmi repugnă gâlceava în costum național, cu cocarde tricolore, de la un cimitir -nici al nostru, nici al lor, ci al morților lăsați în liniște și adormire statornicită și dreaptă.
Mi-e silă când îl confiscăm pe Dumnezeu și Îl punem în fruntea a ceea ce ne separă, când Îl folosim ca argument al luptei naționale, uitând că cei împotriva cărora Îl îndreptăm sunt ființe vii, creația Lui, dupa cum Îi e chipul și asemănarea.
Îmi pare jenantă mazgalirea tricolorului cu tot felul de însemne și devize inventate, după cum i s-a năzărit vreunui exaltat stăpânit de draci teologi, nu de Inspirația Divină.
M-am săturat să văd personaje de bâlci, costumate din vraiștea unei recuzite de teatru prăfuit, cu strai încropit alandala și fără o minimă logică a ceea ce înseamnă port popular, Frankensteini culturali cu imaginație bolnavă, ce mixeaza chicios doar pentru a-și ilustra elucubrațiile unor teorii aberante și ridicole despre România și români.
Mi-e scârbă de scălâmbăiala agitaților din parlament, pentru care realizările politice și prinosul adus Patriei stă în camera telefonului și în live permanent.
Să fii roman în Patria ta înseamnă să iți faci patul dimineața, să folosești apa și săpunul ca semne ale unei civilizații firești, să dai cu mătura și să strângi gunoiul din ogradă și din fața porții.
Să fii român înseamnă să fii harnic cu tine însuți și cu devenirea urmașilor tăi, să știi să scrii corect în limba ta, să înțelegi un text fără să îl silabisești, să îți porți decența în societate și să iți aplici valorile asimilate în relațiile cu ceilalți, mai apropiați de tine decât guvernul ăla mondial și dușmănos, ce singur l-ai plăsmuit și de care te ascunzi haiducește, fără să te caute nimeni.
Să fii român în lume și la tine acasă înseamnă să fii creștin înainte de a fi orice, respectându-ți statutul de om în felul ăsta, prin gând și faptă, să nu pizmuiești vecinul de orice altă nație, să nu îl furi și să nu îl nedreptățești în logica unor vini istorice sau a statutului tău exaltat, să înțelegi că apartenența ta etnică vine abia după calitatea ta de Ființă Îndumnezeită și după ce ai recunoscut și în celălalt, indiferent ce limbă ar vorbi și ce tradiții ar avea, propria ta oglindă.
Să fii român înseamnă să înțelegi importanța și meritul științei de carte, a muncii oneste, a pâinii câștigate cu truda, a destinului fără învârteli și scurtături, să îl respecți pe Dumnezeu ca pe Cel Care ți-a dăruit minte și nu te-a lasat să eșuezi în tot felul de gogomănii și superstiții.
Să fii român, să poți pretinde o ascendență nobilă și o existență în sfințenia unui ideal, trebuie să fii toate astea și mai mult de atât, trebuie să îți afișezi onest umanitatea și să construiești pe ea, înainte de a construi pe românism.
Altfel, între tine și progresiștii chiloțari de la metrou nu e nici o deosebire, sunteți la fel de goi.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie