Orașul Ștei a fost fondat în anii 1950, fiind construit în apropierea satului omonim între 1952 și 1956. Proiectarea întregului oraș a fost realizată de un arhitect rus, direct la Moscova, ceea ce explică dispunerea unică a străzilor, care sunt paralele și foarte lungi, un aspect rar întâlnit în România.
Printr-un decret emis în ianuarie 1956, satul Ștei a fost transformat în oraș. În 1958, guvernul condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej a redenumit orașul „Dr. Petru Groza,” însă în 1996 localitatea a revenit la denumirea inițială, Ștei.
Prosperitatea orașului a fost legată de exploatarea intensă a uraniului din bazinul minier Băița, care a durat aproximativ un deceniu. În Ștei, minereul de uraniu extras din Băița era concasat, iar cea mai mare parte a minereului provenea din mina „Avram Iancu,” cu o cantitate totală estimată la peste 300.000 de tone în decursul a 10 ani, conform unor surse.
Această exploatare intensivă a uraniului nu a adus doar beneficii economice, ci și o creștere demografică semnificativă, atrăgând muncitori din diverse părți ale țării. Însă odată cu scăderea interesului pentru uraniu și epuizarea resurselor, Ștei a trebuit să se reinventeze pentru a supraviețui în noul context economic.
Începând cu anul 2019, orașul Ștei a fost inclus în ruta culturală europeană ATRIUM, care cuprinde orașe europene cu arhitectură totalitaristă.
În 2020, orașul Ștei a fost desemnat Stațiune turistică de interes local printr-o Hotărâre de Guvern.
