Originea etnică a voievozilor sau căpeteniilor – Menumorut, Glad şi Gelu care au condus primele formaţiuni prestatale şi mai apoi statale medievale româneşti este învăluită în mister.
Printre primele menţiuni clare şi cu lux de amănunte asupra organizării şi prezenţei românilor în Transilvania, este „Gesta Hungarorum“ a secretarului regelui Bela al III-lea, în secolul al XII-lea. În cadrul acestei relatări întâlnim prezenţa a trei lideri ai românilor din Transilvania. Este vorba de Menumorut, Gelu şi Glad.
Dacă despre Gelu, voievodul din zona Someşului, nu putem avea vreun semn de întrebare asupra originii sale etnice – român, în cazul voievozilor Menumorut și Glad situația este mai complexă:
Despre Menumorut în schimb, cronicarul Anonymus, în lucrarea sa, vorbeşte că ar avea de fapt obiceiuri turcice şi nicidecum valahe. Mai precis cronicarul anonim vorbeşte despre un Morout, care stăpânea peste cazari, un trib turcic, şi al cărui nepot era acest Menumorut, ce stăpânea peste Crişuri şi care avea un adevărat harem. „Ţara însă care este între Tisa şi pădurea Igfon, ce este situată înspre Ardeal, de la fluviul Mureş până la fluviul Someş a ocupat-o pentru sine ducele Morout, al cărui nepot a fost numit de unguri Menumorout pentru că avea mai multe soţii şi teritoriul său era teritoriul acesta îl locuiau nişte neamuri ce se numesc cozar“.
Duce peste românii din Transilvania cu originea etnică incertă este Glad, un alt conducător cu nume care nu este românesc. Despre Glad, cronicarul ungur din secolul al XII-lea spune clar că este de la Vidin şi că este şcăpetenie peste o oaste formată din bulgari, cumani şi vlahi. Mai mult decât atât, Glad ocupă teritoriul transilvan din zona Mureşului, fără a exista referinţe clare despre originea sa: „Teritoriul care se întinde de la fluviul Mureş până la fortăreaţa Urscia l-a ocupat un oarecare duce cu numele Glad care a ieşit cu ajutorul cumanilor din fortăreaţa Vidin şi din a cărui urmaşi s-a născut Ohtum“, preciza Anonymus.
