În sudul județului Cluj plouă tot mai puțin, iar când plouă, plouă prost. Bogdan Bobic, directorul Companiei de Apă Arieș, a venit la Horia Nasra Show cu cifrele companiei, construite pe datele centralizate ale ANM din perioada în care operatorul a luat ființă.
Media precipitațiilor pe întreaga perioadă analizată este de 561 de litri pe metru pătrat. În ultimii cinci ani, media a coborât la 526 de litri. În intervalele 2009–2015 și 2016–2020, regimul pluviometric era de 578, respectiv 574 de litri pe metru pătrat. Diferența înseamnă o scădere de aproximativ 10% față de acele perioade și de circa 7% față de media generală: „Poate părea puțin, dar nu e deloc puțin. E un procent semnificativ”, a spus Bobic.
Ploi torențiale, secetă lungă
Problema nu este doar cantitatea, ci și felul în care cade apa. Clima nu mai este temperată în sensul clasic: o lună plouă mult, apoi urmează două luni fără pic de ploaie. Ploile torențiale nu apucă să intre în sol, ci se scurg rapid de pe versanți: „Pe perioada asta o lună plouă mult și apoi ai două luni în care nu plouă deloc și în urma acelor perioade ajungi să ai probleme cu sursele de apă. Deci pornim de la surse. O mare problemă e generată de surse”, a explicat directorul.
Un exemplu concret este sursa Hășdate, care alimentează Câmpia Turzii. „În ultimii 2–3 ani, două luni pe an nu mai putem să luăm apă din sursă, pentru că nu există apă. Sau, dacă luăm apă, seacă râul după noi”, a povestit Bobic. În acele perioade, Câmpia Turzii este alimentată din sursa Turda.
Seceta afectează și calitatea, nu doar volumul. Când apa din sol scade sau este exploatată excesiv, poate crește concentrația de nitrați. La Aiton, după 15 ani, a apărut manganul, o problemă care nu exista înainte.
Aiton, comuna alimentată cu cisterna
Cel mai dur caz a fost Aiton, unde sursa locală nu dă mai mult de 80–100 de metri cubi pe zi. Vara, când consumul crește, compania a ajuns să care apă non-stop. „Duceam apă cu cisterna, non-stop. Am ajuns inclusiv să angajăm firme terțe să ne ducă apă”, a spus Bobic. În zilele grele erau necesare patru, cinci, șase sau chiar șapte cisterne pe zi.
Soluția a venit printr-o colaborare cu Compania de Apă Someș, Primăria Aiton și Consiliul Județean Cluj: sistemele au fost interconectate, iar Aitonul poate primi apă din rețeaua Someș de la Gheorgheni. Ulterior, aducțiunea din proiectul european mare va duce apa din sursa centrală Turda până la Aiton, Ploscoș, în zone din Tureni, Petrești și Ciurila. Lucrările au început, iar compania spera ca în anul următor localitățile să aibă deja apă din sursa centrală.
Mai rămân localități cu surse mici, foarte sensibile la secetă, precum Filea sau Suatu. „Unde vorbim de sursele principale, nu avem probleme. Analizăm nivelul hidrostatic în puțuri și suntem ok”, a precizat directorul.
Cine rămâne primul cu apă
Când apa nu ajunge pentru toți, operatorul lucrează cu o ierarhie a priorităților. Bobic a numit-o „un fel de piramidă a lui Maslow”. Spitalele sunt primele, urmează consumatorii casnici, iar agricultura și industria sunt primele limitate.
Operatorul are dreptul legal să limiteze debitul, dar preferă să ceară frumos. „Teoretic mergem pe principiul că rugăm frumos, practic am avea voie inclusiv să-i limităm debitul de apă”, a spus el. Până acum, compania nu a ajuns în situația de a aplica această măsură.
Apa de la robinet este, conform contractului, destinată strict uzului uman. Pentru ferme și irigații, recomandarea este un foraj propriu. Pentru piscine, contează momentul: umplută primăvara și întreținută cu clor sau sare, o piscină nu afectează sistemul; umplută în mijlocul verii, în plină secetă, da.
Burlanele legate la canalizare
Ploile torențiale aduc a doua problemă: canalizarea unitară, care preia și apa de ploaie, nu face față. Rețelele sunt supradimensionate cu 30–40%, dar la averse scurte și violente apa refulează pe carosabil. Bobic a povestit că, după o ploaie torențială din Turda Nouă, a numărat cu un coleg burlanele caselor legate direct în canalizare.
„Calculează zeci de mii de metri pătrați pe care plouă și ajunge într-o țeavă care are un diametru de la 250 la 1.000–1.200. Nu are cum”, a spus el. Soluția lui personală este cea a bunicilor: butoaie sub burlane și apă de ploaie pentru grădină. „E și mai sănătoasă pentru plante”, a adăugat directorul.
