O variantă radicală de reorganizare administrativ-teritorială a României revine în atenția publică: reducerea actualei structuri de 41 de județe la doar 12 unități administrative de mari dimensiuni. În această hartă, Bihor, Maramureș și Satu Mare ar fi comasate într-un singur județ, denumit „Crișana Maramureș”, cu o populație de peste 1,3 milioane de locuitori. Scenariul ridică însă o problemă politică și identitară sensibilă: care dintre marile orașe ar deveni centrul noii structuri? Oradea pornește cu avantajul unei dezvoltări economice și administrative accelerate, în timp ce Baia Mare reprezintă centrul unei regiuni istorice cu o identitate extrem de puternică. Important însă: harta celor 12 județe nu reprezintă o decizie actuală a Guvernului, ci provine dintr-un proiect legislativ mai vechi al fostului deputat Tudor Benga.
Dezbaterea despre regionalizarea României reapare periodic, mai ales atunci când în spațiul public se discută despre costurile administrației, numărul mare de primării care depind de transferurile de la bugetul de stat și necesitatea reformării administrației locale.
Una dintre cele mai radicale variante puse oficial pe masa Parlamentului a fost cea propusă de fostul deputat Tudor Benga. În locul actualelor județe, România ar fi împărțită în 12 unități administrative mari, iar comunele și orașele ar trebui să îndeplinească praguri minime de populație.
Proiectul a fost prezentat de inițiator ca o încercare de a aborda simultan trei probleme: comasarea județelor, dimensiunea minimă a comunelor și orașelor și garantarea accesului la serviciile publice în localitățile ale căror primării ar urma să dispară prin comasare.
Bihor + Satu Mare + Maramureș = „Crișana Maramureș”
Pentru nord-vestul țării, schimbarea ar fi spectaculoasă.
Actualele județe Bihor, Satu Mare și Maramureș ar dispărea ca unități administrative separate și ar forma un singur județ de mari dimensiuni, denumit în proiect „Crișana Maramureș”.
Noua structură ar avea peste 1,3 milioane de locuitori.
Pe hartă, ideea poate părea relativ simplă. Administrativ și politic, lucrurile ar fi însă mult mai complicate.
Oradea, Baia Mare și Satu Mare sunt trei municipii cu identități, economii și interese locale distincte. O eventuală comasare ar deschide imediat discuția despre amplasarea instituțiilor județene, distribuirea investițiilor și reprezentarea teritoriilor în viitoarea administrație.
Iar cea mai sensibilă întrebare ar fi inevitabilă: unde ar fi capitala noului „superjudeț”?
Ar deveni Oradea centrul administrativ?
Proiectul prezentat de Tudor Benga nu trebuie interpretat ca stabilind automat că Oradea ar „înghiți” Baia Mare sau că municipiul bihorean ar deveni în mod cert capitala noii unități administrative.
Acesta este un scenariu și, în același timp, una dintre marile mize politice care ar apărea dacă o asemenea reformă ar fi pusă efectiv în practică.
Oradea ar porni însă cu argumente importante într-o eventuală competiție pentru statutul de centru administrativ.
Municipiul a cunoscut în ultimele două decenii o dezvoltare accelerată, bazată pe investiții publice, atragerea fondurilor europene, dezvoltarea infrastructurii și extinderea zonelor industriale.
Într-o structură administrativă bazată pe poli regionali puternici, acest profil ar putea cântări greu.
Dar tocmai aici apare problema pentru Maramureș.
Ce s-ar întâmpla cu Baia Mare?
Pentru locuitorii Maramureșului, regionalizarea nu ar fi doar o problemă de eficiență administrativă.
Ar exista și o puternică dimensiune identitară.
Maramureșul are una dintre cele mai recognoscibile identități istorice și culturale din România, iar Baia Mare funcționează în prezent drept principalul său centru administrativ și economic.
Într-un județ uriaș format împreună cu Bihorul și Satu Mare, apare riscul perceput ca instituțiile, investițiile și deciziile importante să fie concentrate în cel mai puternic centru urban.
Publicația Apuseni Info ridică tocmai această problemă: o eventuală ascensiune a Oradiei la statutul de centru al noii structuri ar putea genera în Maramureș temeri privind marginalizarea administrativă și distribuirea inegală a resurselor.
Acest rezultat nu este însă prevăzut automat de proiect și nici nu există în prezent o decizie politică prin care Baia Mare să fie subordonată administrativ Oradiei.
Satu Mare, prins între două centre puternice
Și poziția municipiului Satu Mare ar fi delicată.
Orașul ar intra într-o structură în care ar trebui să-și negocieze influența în raport cu Oradea și Baia Mare.
Pe lângă componenta economică, în cazul județului Satu Mare există și particularitatea structurii etnice, cu o importantă comunitate maghiară. Modul de reprezentare politică într-un județ mult mai mare ar deveni, prin urmare, un subiect sensibil.
Regionalizarea nu înseamnă numai desenarea unor granițe noi.
Înseamnă redistribuirea puterii administrative.
Cine conduce noul consiliu județean? Unde funcționează prefectura? Unde sunt direcțiile regionale? Cum sunt împărțiți banii? Ce reprezentare primește fiecare fost județ?
Fără răspunsuri la asemenea întrebări, o reformă făcută exclusiv pe criteriul reducerii numărului de instituții riscă să genereze conflicte locale.
Cum ar arăta România cu numai 12 județe
În proiectul lui Tudor Benga, actuala hartă ar fi modificată aproape complet.
Cele 12 structuri propuse sunt Muntenia Sud, Muntenia Nord, Dunăre-Carpați-Curbură, Dobrogea, Oltenia, Transilvania Sud-Est, Transilvania Sud-Vest, Transilvania Nord-Vest, Banat, Crișana Maramureș, Moldova Centru și Bucovina-Moldova Nord.
În Transilvania, schimbările ar fi majore.
Clujul nu ar intra în aceeași structură cu Bihorul. În această variantă, Cluj, Mureș, Bistrița-Năsăud și Sălaj ar forma „Transilvania Nord-Vest”.
În schimb, Alba, Sibiu și Hunedoara ar forma „Transilvania Sud-Vest”, iar Brașov, Harghita și Covasna ar intra în „Transilvania Sud-Est”.
În vest, Timiș, Arad și Caraș-Severin ar forma Banatul.
Reorganizarea ar produce astfel unități administrative cu populații și economii mult mai mari decât actualele județe.
Atenție: nu trebuie confundată cu actualele regiuni de dezvoltare
Există însă o distincție esențială.
România este deja împărțită în opt regiuni de dezvoltare, dar acestea nu sunt echivalentul unor județe și nu au același statut administrativ.
În actuala Regiune Nord-Vest se află împreună Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare și Sălaj. Clasificarea europeană actuală continuă să recunoască separat cele șase județe la nivel NUTS 3.
Harta celor 12 județe propune cu totul altceva: dispariția actualelor județe prin comasare și apariția unor unități administrativ-teritoriale mult mai mari.
Argumentul economic: administrații mai mari și, teoretic, mai eficiente
Susținătorii regionalizării pleacă de la o problemă reală: fragmentarea administrativă a României.
Numeroase administrații locale au o capacitate financiară redusă, iar o parte importantă din buget este consumată pentru funcționarea aparatului administrativ.
Comasarea ar putea însemna, cel puțin teoretic, mai puține instituții duplicate, aparate administrative mai mari și mai profesionizate, o capacitate superioară de pregătire a proiectelor și o coordonare regională mai bună pentru infrastructură.
Un „Crișana Maramureș” cu peste un milion de locuitori ar putea gândi integrat investiții în transport, sănătate, dezvoltare economică sau turism, în loc ca trei administrații județene să lucreze separat.
Dar economiile administrative nu sunt garantate doar prin redesenarea granițelor. Ele depind de numărul instituțiilor efectiv desființate, de competențele transferate și de modul în care este construit noul aparat public.
Problema identităților istorice
Aici se află probabil cel mai dificil obstacol politic.
România nu este împărțită numai în unități administrative. Județele au devenit, în timp, și repere identitare.
Pentru un maramureșean, dispariția județului Maramureș nu este neapărat percepută în același mod în care un economist privește eliminarea unei structuri administrative.
Același lucru este valabil pentru Bihor, Alba, Hunedoara, Arad, Sălaj sau celelalte județe care ar dispărea juridic în urma comasărilor.
De aceea, succesul unei regionalizări ar depinde nu numai de argumentele economice, ci și de păstrarea serviciilor publice aproape de cetățean.
Dacă un locuitor din Sighetu Marmației ar trebui să ajungă la Oradea pentru o procedură administrativă care astăzi poate fi rezolvată în Maramureș, regionalizarea ar produce efectul opus celui promis.
Digitalizarea și păstrarea unor servicii administrative descentralizate ar deveni, prin urmare, esențiale.
Reforma administrativă este din nou în discuție, dar harta celor 12 județe nu este planul actual al Guvernului
Aceasta este cea mai importantă precizare în raport cu scenariul prezentat.
În 2026 există din nou discuții despre reorganizarea administrației și consolidarea zonelor metropolitane. Ilie Bolojan a vorbit, de exemplu, despre necesitatea unei mai bune integrări între municipiile reședință de județ și localitățile limitrofe, astfel încât dezvoltarea metropolitană să nu mai fie fragmentată între administrații care iau decizii separat.
Dar acest lucru nu înseamnă că Guvernul a decis reducerea României la 12 județe și nici că harta lui Tudor Benga reprezintă forma actuală a reformei administrative.
De altfel, în ultimii ani au circulat mai multe modele. Un proiect USR din 2024 propunea, spre exemplu, transformarea celor opt regiuni de dezvoltare în opt județe mari, dar inițiativa a fost ulterior retrasă din circuitul legislativ.
Prin urmare, scenariile de regionalizare trebuie separate de deciziile administrative aflate efectiv în vigoare.
Oradea versus Baia Mare ar putea deveni una dintre cele mai dificile bătălii ale regionalizării
Dacă modelul celor 12 județe ar reveni vreodată serios pe masa Parlamentului, cazul Bihor–Satu Mare–Maramureș ar putea deveni unul dintre cele mai controversate.
Din perspectiva eficienței, o structură de peste 1,3 milioane de locuitori ar avea o greutate economică și administrativă importantă.
Din perspectiva politică, apar imediat întrebările despre centrul de putere.
Din perspectiva identitară, Maramureșul ar avea argumente puternice împotriva unei formule percepute ca subordonare față de Crișana.
Iar din perspectiva dezvoltării, miza reală nu ar trebui să fie dacă „Oradea înghite Baia Mare”, ci dacă noua construcție administrativă ar distribui mai eficient investițiile și serviciile între Oradea, Satu Mare, Baia Mare și comunitățile mai mici.
Deocamdată însă, România rămâne cu actuala organizare administrativ-teritorială. Harta cu 12 județe este o propunere legislativă și un scenariu de reformă, nu o regionalizare decisă sau aflată acum în implementare.