Industria minieră a metalelor neferoase din România traversează de peste un deceniu o perioadă de stagnare accentuată, în ciuda faptului că țara deține resurse importante de cupru, aur, plumb și zinc.
La nivelul Uniunii Europene, accesul la materii prime este considerat un element strategic pentru competitivitate industrială și securitate economică. UE promovează politici de simplificare legislativă, acces mai facil la terenuri, accelerarea proceselor de autorizare și stimularea cercetării în domeniul tehnologiilor extractive și de prelucrare.
În acest context, dominația Chinei pe piața globală a metalelor critice este semnificativă. Pentru metale precum galiu, magneziu sau germaniu, China este producător unic, iar pentru wolfram sau grafit controlează peste 80% din producția mondială. Această concentrare ridică probleme de securitate a aprovizionării pentru Europa.
Declinul industriei românești
În România, producția de minereuri neferoase a fost practic sistată după 2007, în urma eliminării subvențiilor și a creșterii costurilor de producție. Lipsa investițiilor tehnologice, exploatarea unor minereuri cu conținut redus, personalul supradimensionat și volatilitatea prețurilor metalelor au contribuit la ineficiență.
O decizie controversată a fost aprobarea exportului de concentrate neferoase subvenționate, în condițiile în care în țară existau capacități de prelucrare. Unitățile metalurgice de la Zlatna și Phoenix Baia Mare au intrat ulterior în faliment, iar restructurarea industriei chimice a afectat valorificarea unor produse secundare, precum pirita destinată producției de acid sulfuric.
Potențial economic major
Analiza prezentată indică faptul că, la cotațiile metalelor din 2018, România ar putea valorifica rezerve estimate la aproximativ 28,2 miliarde de dolari. Cele mai importante componente sunt:
- 2,165 milioane tone cupru, evaluate la 13,6 miliarde dolari;
- 350 tone aur, evaluate la aproximativ 14 miliarde dolari;
- rezerve suplimentare de plumb și zinc.
Aceste cifre arată un potențial strategic semnificativ, mai ales în contextul cererii crescânde pentru metale utilizate în electrificare, energie regenerabilă și tehnologie.
Soluții pentru relansare
Printre direcțiile propuse se numără valorificarea zăcămintelor cu volum mare și conținut relativ scăzut, dar exploatabile în cariere deschise, cum sunt Roșia Poieni sau Moldova Nouă. O altă direcție vizează reprocesarea haldelor și iazurilor de decantare, care conțin încă aur și argint în concentrații semnificative, cu beneficii economice și de mediu.
Se propune, de asemenea, redeschiderea unor mine subterane în condiții favorabile de piață și realizarea unui ciclu complet de prelucrare în România, inclusiv metalurgie, cu Zlatna indicată drept locație potrivită.
Relansarea industriei neferoase din România nu este doar o chestiune economică, ci și una strategică. Într-un context global marcat de competiție pentru resurse și vulnerabilități în lanțurile de aprovizionare, România ar putea redeveni un actor relevant în domeniul metalelor neferoase, cu condiția modernizării tehnologice, simplificării legislative și adoptării unei politici coerente de valorificare internă a resurselor.