Guvernul pregătește cea mai amplă reorganizare administrativ-teritorială a României din ultimele decenii, reformă care ar urma să fie aplicată după adoptarea bugetului de stat pentru anul 2026. Demersul vizează eficientizarea administrației publice locale, reducerea cheltuielilor și adaptarea structurii teritoriale la realitățile demografice și economice actuale.
În prezent, structura unităților administrativ-teritoriale (UAT) din România cuprinde 103 municipii, 216 orașe, 2.862 de comune, 41 de județe și Municipiul București. În total, sunt 3.223 de unități administrative sau 3.181, dacă nu sunt luate în calcul județele – care reprezintă structuri suprapuse peste comune, orașe și municipii – și Capitala, care include cele șase sectoare.
Potrivit scenariilor aflate în lucru, reforma ar putea conduce la dispariția a peste 800 de comune și a mai mult de 100 de orașe care nu mai îndeplinesc criteriile minime de populație și sustenabilitate. În termeni procentuali, aproximativ 28% dintre comune ar urma să devină sate sau zone de proximitate ale unor orașe, iar 55% dintre orașe fie vor fi retrogradate la statutul de comune, fie vor integra localități din jur pentru a-și păstra caracterul urban.
Guvernul mizează pe comasări administrative, reducerea aparatului birocratic și reașezarea finanțărilor publice, într-un proces care promite economii bugetare semnificative, dar care va genera, inevitabil, rezistență politică și socială la nivel local.
Necesitatea reorganizării este susținută și de un raport de audit al performanței al Curții de Conturi, finalizat în toamna anului trecut. Documentul evidențiază pierderi financiare sistemice generate de actuala organizare administrativă și identifică două probleme majore. Prima este scăderea accentuată a populației în multe comune și orașe, cauzată de natalitatea redusă și de migrația masivă către localități mai dezvoltate sau către străinătate.
A doua problemă este direct legată de prima: diminuarea populației conduce la bugete locale insuficiente. În prezent, bugetele comunelor și orașelor sunt formate în proporție de peste 70% din taxe și impozite colectate la nivel central de la firme și angajați, care sunt ulterior redistribuite. În lipsa unei baze demografice solide, multe UAT-uri nu reușesc să se susțină financiar.
Datele analizate indică o fragmentare excesivă a teritoriului administrativ. Cele 2.862 de comune reprezintă aproximativ 90% din totalul UAT-urilor, dar concentrează doar 44% din populația României. În schimb, mediul urban adună majoritatea populației și a resurselor economice. Aproape jumătate dintre UAT-uri – 1.581 de localități – au sub 3.000 de locuitori, iar peste 75% dintre cele 3.181 de localități nu depășesc pragul de 5.000 de locuitori.
Conform surselor Cluj 1, aceste 1.581 de localități cu sub 3.000 de locuitori ar urma să fie comasate între ele sau integrate în unități administrative vecine mai mari, pentru a forma așezări viabile din punct de vedere administrativ și financiar. Estimările arată că aproximativ jumătate dintre acestea, adică în jur de 800 de localități, ar putea dispărea ca entități administrative distincte, rămânând doar ca sate componente ale unor comune mai mari sau ale zonelor limitrofe unor orașe.
Reorganizarea administrativ-teritorială se conturează astfel ca un proces complex și delicat, cu impact major asupra administrației locale, identității comunităților și echilibrului politic din teritoriu, dar pe care autoritățile îl consideră necesar pentru funcționarea sustenabilă a statului român pe termen lung.