Tema independenței energetice revine tot mai des în spațiul public, iar energia nucleară este considerată una dintre soluțiile viitorului. În acest context, inginerul Nicolae Nistor, specialist emerit în domeniul mineritului și fost director al Exploatării Miniere Aghireșu, a oferit o perspectivă amplă asupra resurselor de uraniu ale României și asupra planurilor ambițioase din perioada comunistă, în cadrul emisiunii realizate de Horia Nasra.
Potrivit acestuia, România a avut și încă are rezerve importante de uraniu, însă datele exacte sunt clasificate: „Datele despre rezervele de uraniu ale țării sunt secrete. Însă să știi că România a avut și are rezerve de uraniu.”
Planuri ambițioase înainte de 1989
Înainte de 1989, România avea un plan clar de dezvoltare a energiei nucleare. Pe lângă centrala de la Cernavodă, erau proiectate încă două centrale atomoelectrice, una în zona Făgăraș, pe râul Olt, și alta la Letca, lângă Jibou, pe râul Someș.
Cernavodă urma să aibă patru reactoare, iar celelalte două centrale ar fi avut capacități similare. Dacă aceste proiecte ar fi fost finalizate, România ar fi avut o putere instalată nucleară comparabilă cu consumul actual: „Dacă făceam aceste trei centrale atomoelectrice, aveam astăzi peste 8400 de megawați în centrale atomoelectrice, adică undeva cât consumăm astăzi.”
Totuși, până în 1989 a fost realizat doar un reactor la Cernavodă, deși infrastructura pentru mai multe unități fusese deja începută.
Un lanț complet: de la mină la combustibil nuclear
Un aspect esențial subliniat de Nicolae Nistor este faptul că România reușise să dezvolte un lanț complet în industria uraniului: de la exploatare, la prelucrare și până la producerea combustibilului nuclear.
Exploatările importante au existat în zone precum Ciudanovița (Caraș-Severin) și Băița Bihor, iar ulterior s-au descoperit zăcăminte și în alte regiuni, inclusiv la Crucea (Suceava): „Din fericire pentru România, am păstrat tot lanțul: exploatarea uraniului, prepararea la Feldioara, concentrarea la Pitești, astfel încât se putea asigura combustibilul necesar pentru reactoare.”
Cu toate acestea, o parte din producția de uraniu din perioada postbelică a fost trimisă în Uniunea Sovietică, în contul datoriei de război.
Situația actuală: rezerve există, dar exploatarea este limitată
După închiderea unor exploatări, precum cea de la Crucea, în 2025, activitatea minieră în domeniul uraniului a fost redusă. Totuși, noi zăcăminte, precum cel de la Grințieș (Neamț), sunt în curs de dezvoltare și ar putea asigura resurse pe termen lung.
În prezent, România deține stocuri de uraniu în rezervele de stat, însă, paradoxal, centrala de la Cernavodă a apelat în trecut la importuri: „Avem o cantitate mare în rezervele de stat, dar Cernavodă a cumpărat uraniu din Canada. Acum trebuie să se gândească la tot lanțul, de la extracție până la utilizare.”
Rezerve potențiale în Apuseni
Specialistul a atras atenția și asupra potențialului ridicat al Munților Apuseni, unde ar exista mai multe zone cu zăcăminte de uraniu, inclusiv în perimetre din județele Alba, Bihor și Cluj: „Munții pe care îi avem aici sunt plini și de uraniu. Nu se știe exact cât, pentru că datele sunt secrete, dar există mai multe zone unde s-a pus în evidență acest potențial.”
O resursă strategică pentru viitor
Deși în prezent nu există o presiune majoră asupra utilizării uraniului, din cauza capacității limitate de producție nucleară, perspectivele rămân importante. Finalizarea reactoarelor de la Cernavodă și eventualele proiecte viitoare ar putea readuce în prim-plan această resursă strategică.
Inginerul Nicolae Nistor subliniază că România are potențialul de a-și asigura, pe termen lung, independența energetică în domeniul nuclear, dacă va valorifica inteligent resursele existente.
