Timp de aproape două decenii, numele Viorel Pașca a fost asociat cu grija față de cei abandonați. Prin Asociația „Dumbrava – Dumnezeu Poartă de Grijă”, acesta și familia sa au oferit adăpost și îngrijire pentru sute de persoane vârstnice, bolnave sau fără sprijin, mulți dintre beneficiari fiind oameni pe care spitalele sau familiile nu îi mai puteau primi. Pentru numeroși români, Viorel Pașca a devenit simbolul solidarității și al implicării civice.
Astăzi însă, familia Pașca se află în centrul unui dosar penal instrumentat de DIICOT. Deși cercetările sunt în desfășurare, iar nicio instanță nu a pronunțat o hotărâre definitivă, membrii familiei spun că experiența reținerii a fost una traumatizantă și că au fost tratați ca și cum vinovăția lor ar fi fost deja stabilită.
Într-un mesaj public amplu, Sabin Pașca, fiul lui Viorel Pașca, descrie cele 24 de ore petrecute în arest ca pe una dintre cele mai dificile experiențe din viața sa: „Statul român m-a reținut pe mine și pe întreaga mea familie timp de 24 de ore și ne-a tratat ca pe cei mai periculoși criminali, deși beneficiam de prezumția de nevinovăție. La acel moment nu exista nicio hotărâre definitivă împotriva noastră și nu eram condamnați pentru nicio faptă.”
Sabin Pașca spune că familia sa nu contestă dreptul autorităților de a desfășura anchete, însă consideră că orice persoană cercetată trebuie tratată cu respectarea demnității și a drepturilor fundamentale: „Într-un stat de drept, orice persoană trebuie considerată nevinovată până la dovedirea vinovăției printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Cu toate acestea, modul în care am fost tratați ne-a făcut să ne simțim deja condamnați.”
Una dintre cele mai sensibile relatări este cea referitoare la mama sa, Florica Pașca, despre care afirmă că, deși acuza dureri puternice de cap, i-au fost confiscate medicamentele pe care le avea asupra sa: „Florica Pașca le-a spus persoanelor abilitate că nu se simte bine, că are dureri puternice de cap și că fumul de țigară îi provoacă dureri și nu îl poate suporta. Cu toate acestea, i-au fost confiscate singurele medicamente pe care le avea asupra ei (…), iar apoi nu i s-a oferit niciun alt medicament.”
Fiul lui Viorel Pașca susține că atât mama sa, cât și Delia Păcală au fost cazate în camere unde se fuma permanent, deși una dintre ele anunțase că are probleme medicale. În opinia sa, această situație ridică întrebări inclusiv cu privire la respectarea legislației privind fumatul în spațiile publice închise.
În relatarea sa, Sabin Pașca vorbește și despre condițiile din camerele de arest, despre lipsa hranei în prima zi, sentimentul de nesiguranță și reacțiile celorlalte persoane private de libertate, care îi văzuseră deja la televizor.
„Voi sunteți ăia de la televizor…”, spune că le-au spus ceilalți deținuți, după care au urmat amenințări și întrebări repetate privind acuzațiile care li se aduceau.
Acesta afirmă că familia sa nu a primit hrană în prima zi petrecută în arest și că doar avocatul le-a oferit posibilitatea de a mânca în zilele următoare: „Unde este minimul necesar atunci când îți este foame și nu primești de mâncare? (…) Doar avocatul nostru ne-a ajutat să mâncăm și noi ceva.”
În încheiere, Sabin Pașca spune că experiența trăită l-a făcut să privească diferit modul în care sunt tratați oamenii aflați în custodia statului: „Cred că această diferență nu se vede doar în arest, ci și în multe spitale din țară, în multe azile autorizate și în multe alte locuri în care oamenii ar trebui tratați cu demnitate.”
Dosarul în care este cercetată familia Pașca se află în faza de urmărire penală, iar toate persoanele implicate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Totodată, afirmațiile formulate de Sabin Pașca cu privire la condițiile din arest reprezintă perspectiva sa și nu au fost, până în prezent, confirmate oficial de autoritățile competente.