Satele din Bihor tac. Nu pentru că n-ar avea ceva de spus, ci pentru că vocile care le apărau s-au stins, rând pe rând. Casele se închid. Școlile se închid. Bisericile se golesc. Copiii au plecat. Bătrânii rămân, și își duc povara într-o liniște dureroasă.
Așa începe moartea tăcută a satului românesc. Nu cu foc și scandal, ci cu indiferență și promisiuni deșarte.
Ciprian Blejan, candidatul AUR la președinția Consiliului Județean Bihor, vine cu un mesaj simplu și curajos: nu putem vorbi despre viitor dacă nu reclădim temelia – satul, familia, tinerii.
Nu vorbește despre repopulare ca despre o strategie electorală, ci ca despre o datorie de onoare. Un județ care-și lasă tinerii să plece fără luptă nu merită să se numească județ.
„Tinerii nu pleacă pentru că vor, ci pentru că n-au de ales. Rolul nostru este să le oferim șansa de a alege Bihorul.” – spune Blejan.
El propune un plan realist, dar cu suflet:
- Locuințe subvenționate sau de serviciu pentru tinerii care se stabilesc la sate;
- Sprijin concret pentru familii tinere: terenuri, grădinițe, afterschool funcțional;
- Programe pentru tineri antreprenori, meșteșugari, fermieri la început de drum;
- Acces garantat la internet, transport public și servicii decente – pentru ca satul să fie o alegere, nu o condamnare.
Ciprian Blejan nu se ascunde după strategii sofisticate. El știe că satul trăiește dacă tinerii se întorc. Dacă simt că sunt așteptați, că au loc, că merită.
Alegerile pentru Consiliul Județean Bihor au loc pe 4 mai. Câte generații mai pierdem, până începem să luptăm pentru cele care vor să rămână?
