Proiectul metroului din Cluj-Napoca rămâne una dintre cele mai dezbătute inițiative de infrastructură urbană din România. Între promisiuni, critici și întârzieri, două viziuni distincte s-au conturat recent în spațiul public: cea a lui Viorel Băltărețu, fost deputat și actual antreprenor, și cea a consilierului local Florin Gliga. Deși ambii urmăresc dezvoltarea Clujului, diferențele de abordare sunt semnificative: una mizează pe reevaluare, cealaltă pe perseverență și demontarea narativelor politice.
Viorel Băltărețu: „Să fim onești: nu avem finanțare reală”
Din perspectiva lui Viorel Băltărețu, metroul din Cluj a eșuat să respecte una dintre cele mai importante condiții impuse prin PNRR: atingerea unui progres fizic de 50% până la finalul anului 2024. Nerealizarea acestui obiectiv a dus, conform lui, la pierderea a 300 de milioane de euro din finanțarea europeană.
Mai mult decât atât, Băltărețu atrage atenția asupra competiției acerbe pentru fonduri și asupra faptului că alternativele vehiculate – precum Programul Operațional de Transport sau certificatele verzi – fie sunt deja supracontractate, fie nu oferă o garanție reală. În acest context, el propune o soluție radicală: „Soluția pe care o propun – realistă, asumată, rațională: 1. Suspendarea contractului, cât încă mai putem controla situația. 2. Punerea în conservare a șantierului, în condiții de siguranță și cu costuri previzibile. 3. Reluarea lucrărilor doar când avem finanțare reală, nu promisiuni goale – fie peste 3 ani, fie peste 10.Mai bine o pauză onestă, decât o cursă oarbă spre eșec și pierderi și mai mari”
Băltărețu își justifică poziția prin prisma unei gândiri strategice la nivel național: „Dacă ai avea 2,5 miliarde de euro, i-ai investi în metroul Clujului sau în autostrăzile care unesc regiunile istorice ale țării?”. În opinia sa, prioritățile locale trebuie echilibrate cu cele naționale, iar metroul, oricât de necesar ar părea, nu poate eclipsa proiecte esențiale precum A1 sau A8.
Florin Gliga: „Finanțarea metroului nu s-a pierdut. Este o manipulare politică”
În contrapondere, consilierul local Florin Gliga denunță ceea ce el numește „o campanie de dezinformare” coordonată politic încă din 2021, care urmărește să discrediteze proiectul metroului prin răspândirea ideii că finanțarea ar fi fost pierdută.
Gliga susține că proiectele de asemenea amploare sunt, prin definiție, finanțate etapizat, iar faptul că sumele au fost plătite deja – indiferent că provin din PNRR, împrumuturi sau alte programe europene – dovedește că metroul este în curs de implementare. Mai mult, el atrage atenția că fondurile disponibile pentru proiect nu au fost exclusiv nerambursabile, ci și bazate pe componenta de împrumuturi, ceea ce oferă o marjă de flexibilitate: „În fond, contează mai puțin sursa de finanțare pentru metroul din Cluj, atâta timp cât aceasta nu provenea neapărat din componenta nerambursabilă a PNRR, ci din cea bazată pe credite, iar orice sursă de finanțare – fie prin programe europene, fie prin programe naționale – putea fi utilizată. Acest lucru s-a întâmplat deja, iar sumele prevăzute pentru metrou au fost plătite, indiferent de opțiunea de finanțare aleasă de Guvernul României. Așadar, ideea pierderii finanțării pentru metrou a fost falsă încă de la început și a fost folosită exclusiv în scop politic. Mai grav este că a fost promovată în mod conștient de către diverse persoane, deși știau foarte bine că difuzează informații neadevărate”
Pentru Gliga, retorica pierderii finanțării este o „marotă” folosită în scop politic, chiar și de persoane care știu că promovează neadevăruri. Din punctul său de vedere, metroul rămâne un proiect strategic pentru Cluj, iar abandonarea lui ar reprezenta nu doar o renunțare la o oportunitate istorică, ci și o capitulare în fața cinismului politic.
Dacă Viorel Băltărețu pledează pentru o decizie temporară de suspendare până la identificarea unei surse reale de finanțare, Florin Gliga cere coerență în discurs și încredere în proiectele aflate deja în derulare. Primul avertizează că metroul riscă să devină un „șantier blocat”, cu penalități și costuri uriașe, al doilea susține că acest tip de discurs nu face decât să submineze în mod conștient încrederea publică și politică în proiect.
Adevărul se situează, poate, între cele două perspective. Clujul are nevoie de infrastructură modernă, dar și de o gestionare responsabilă a marilor investiții, fără iluzii, dar nici fără sabotaj politic. Suspendarea unui proiect de anvergură nu trebuie decisă în pripă, însă nici continuarea sa cu ochii închiși nu este o opțiune.