Într-un episod recent al podcastului X Party & Networking, Alexandra Stoica, Președinte al Patronatului Societăților din Construcții – Filiala Transilvania, și Vlad Mureșan, Director General al companiilor Aqua Serv și M Install, au discutat deschis despre provocările și oportunitățile actuale din industria construcțiilor, cu accent pe impactul noilor reglementări și strategiile care pot asigura succesul pe termen lung. Tema dominantă a dialogului a fost însă plata întârziată a facturilor de către autoritățile publice, o problemă sistemică și profundă care afectează întregul sector.
Vlad Mureșan a punctat fără ocol problemele economice cu care se confruntă constructorii în România „Principalele probleme economice pe care le avem în acest sector al construcțiilor este plata întârziată a facturilor din partea autorităților publice.”
Alexandra Stoica a intervenit pentru a detalia contextul: „Care ar fi termenul de plată al acestora? De ce este el o problemă? Este un mare decalaj aici?”
Vlad Mureșan a confirmat întârzierea gravă a plăților: „În prezent există un mare decalaj. În prezent termenul de plată este undeva între 5 și 6 luni de zile. Adică noi, împreună, la constructorilor, avem o vorbă. De la stat sigur ne luăm banii, dar niciodată nu știm când. Gândiți-vă, de exemplu, pe programul de dezvoltare Anghel Saligny, este un decalaj enorm cu privire la plata facturilor de către stat.”
În încercarea de a identifica soluții, Alexandra Stoica a întrebat: „Ce s-ar putea face? Ce soluții am găsit pentru a rezolva această dificultate?”
În România, relația financiară dintre autoritățile publice și firmele private este reglementată prin Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată, un act normativ esențial pentru menținerea echilibrului economic și a încrederii în relațiile comerciale dintre stat și mediul de afaceri.
Legea 72/2013 stabilește în mod clar că autoritățile publice au obligația de a plăti facturile către operatorii economici în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii sau de la data recepției bunurilor ori serviciilor, dacă aceasta este ulterioară.
Vlad Mureșan consideră că „Soluțiile cu siguranță nu sunt la noi. Sunt la autoritățile publice, deoarece ei momentan au acești bani prin care să ne poată plăti. O soluție pe care o văd este una simplă, de fapt. Statul trebuie să respecte legea. Statul are o lege. Există legea 72/2013 care spune că plata facturilor între autoritățile publice și firmele private este de 30 de zile. De fapt, soluția o avem. Noi doar cerem statului să respecte legea pe care el a făcut-o.”
Discuția a scos la lumină și o realitate economică neoficială, dar des întâlnită în sectorul construcțiilor – aceea a firmelor care devin, fără voia lor, creditori ai statului. Alexandra Stoica a explicat această problemă în detaliu: „Deci, din ceea ce ne spui și din cele ce sigur le-am probat mulți dintre noi constructorii pe pielea noastră, noi, ca și furnizori de lucrări, suntem și furnizori de fapt de credit pentru stat. Suntem cei mai ieftini furnizori de credit pentru stat. Adică lucrăm poate șase luni, poate mai mult de atâta, fără ca statul să ne plătească. Și sumele acestea pe care noi le angajăm în lucrări și nu ni le recuperăm de la stat sunt, de fapt, cu dobândă zero. Adică noi, în momentul în care ajungem să ne încasăm facturile, practic, nu avem niciun fel de dobândă penalizatoare pe facturile respective, pentru că, poate, nu vrem să deranjăm, pentru că, poate, nu este prevăzut în contract așa ceva, pentru că, poate, suntem fericiți că, în sfârșit, ne-am încasat facturile și, de fapt, noi ajungem după șase luni de zile să ne încasăm aceiași factură, deși, clar, reglementările legislative ar presupune că, în termen de 30 de zile, ne-o să ne fie achitate toate facturile restante. De curiozitate, la fel se întâmplă și pe proiectele derulate pe fonduri europene? Sau doar pe fonduri structurale?”
Vlad Mureșan a confirmat că problema există și la proiectele finanțate din bani europeni: „Din păcate, acea situație este și pe fonduri europene. Gândiți-vă, de exemplu, anul trecut, când s-a trecut de pe programul, de pe POIM, Program Operațional Infrastructura Mare, ca sursă de finanțare pe PDD, programul de dezvoltare durabil, a fost un decalaj și de 8 luni de zile, în care beneficiarii nu au putut să ne plătească facturile. De fapt, atunci când noi începem un șantier, ca să înțelegeți logica decontărilor, atunci când începem un șantier, aproximativ 2-3 luni de zile trebuie să lucrăm ca să putem face prima situație de lucrări. Odată ce avem prima situație de lucrări și o depunem, autoritatea publică, de fapt, o dă la supervisor, care verifică acea situație în 30 de zile. Dacă situația trece mai departe, o verifică și autoritatea contractantă, beneficiarul, încă 30 de zile. Ne imite un CIP, Certificat Interimar de Plată, iar noi avem dreptul să facem factura doar la 15 zile de când primim acel CIP. Imaginați-vă că sunt aproximativ 4-5 luni de zile în care noi lucrăm, fără să putem nici măcar să imitem factura. În tot acest timp trebuie să și lucrăm pentru următoarea factură. De fapt, suntem cea mai bună bancă, cel mai bun finanțator al statului, cu dobândă 0, din păcate.”
Discuția dintre Alexandra Stoica și Vlad Mureșan a fost un semnal de alarmă clar transmis autorităților și opiniei publice. Deși cadrul legal există și este limpede – plata în 30 de zile –, realitatea din teren este cu totul alta. Firmele din construcții devin, în fapt, finanțatori ai statului român, fără a fi recompensați sau protejați. Este un model nesustenabil care riscă să destabilizeze un sector esențial pentru dezvoltarea infrastructurii și economiei României.
Dialogul a pregătit evenimentul – Construction & Infrastructure Summit – Conference & Networking, organizat de X Party & Networking (Florin Bugnar) și Patronatul Societatilor din Constructii – Filiala Transilvania