Sistemul de cetăți și fortificații dacice din Munții Orăștiei, fără egal în Europa de Est în antichitate
Cetățile și așezările fortificate din perioada premergătoare formării statului lui Burebista sunt mărturii impresionante ale tehnicii militare defensive și ale ingineriei remarcabile. În Moldova au fost descoperite peste 20 de astfel de structuri, datând din secolele VI-III î.e.n.
Dintre acestea, cetățile din Stâncești (Botoșani) și Bâtca Doamnei (lângă Piatra Neamț) sunt deosebit de remarcabile. Cetatea Stâncești se întindea pe 45 de hectare și era protejată de un val de pământ de 1 km lungime, 20-22 m lățime și 5,5 m înălțime, cu un șanț de 20 m lățime și 7 m adâncime. Cetatea Bâtca Doamnei, situată pe un pisc de 140 m deasupra Văii Bistriței, era inițial apărată de un val de pământ și piatră, ulterior înlocuit cu un zid din lespezi de piatră umplut cu pământ și piatră de râu.
În Munții Orăștiei, sistemul de cetăți și fortificații reprezenta centrul defensiv al statului dac, fără egal în Europa. Aceste structuri au fost influențate de arhitecți greci, după cum sugerează tehnica elenistică utilizată. Aproximativ 40 de cetăți au fost explorate arheologic în acest sistem, exemplarele notabile fiind Blidaru, Costești și Grădiștea Muncelului.
Cetatea Blidaru, cu două incinte și șase turnuri de apărare, se întindea pe aproape 6000 m². Cetatea Costești avea un val de pământ de 6-8 m lățime la bază, întărit cu o palisadă de lemn și un zid de piatră de 3 m grosime. Grădiștea Muncelului, situată la 1200 m altitudine, acoperea 3 hectare și includea ziduri înalte și turnuri de apărare, fiind probabil reședința regilor daci, Sarmizegetusa.
În Transilvania, așezările fortificate datează din mileniul II î.e.n., iar în mileniul I î.e.n. acestea au inclus valuri de pământ, șanțuri și palisade, precum și ziduri de piatră brută. Din secolele VIII-IV î.e.n., sunt cunoscute peste 33 de astfel de așezări fortificate, unele acoperind suprafețe mari, precum Cornești (67 ha) și Sântana (78 ha).
