Activistul civic Szakáts István lansează un nou atac dur la adresa Primăria Cluj-Napoca, acuzând administrația locală de acumularea unor întârzieri istorice în marile proiecte de mobilitate urbană. Potrivit acestuia, nu mai puțin de 15 proiecte majore ar fi generat, cumulat, 94 de ani de întârzieri, pe un domeniu pe care clujenii îl resimt drept cel mai dureros: traficul și transportul urban.
Într-o postare publică, Szakáts István vorbește despre o administrație care, în opinia sa, a transformat promisiunile într-un mecanism repetitiv de amânare și autoiluzionare colectivă, în timp ce orașul rămâne blocat în problemele cronice de mobilitate: „94 de ani de #întârzieri cumulate de 15 proiecte majore de #mobilitate, la Primăria Cluj-Napoca. Distinși clujeni, putem fi mândri. Suntem cu un secol în urmă față de noi înșine. OSĂ-urile Primărei adună deja un secol de întârziere taman pe problema percepută ca fiind cea mai dureroasă de către locuitorii orașului. Da, mobilitatea.
Scriu aceste rânduri azi, cu o zi înainte de Crăciun, când Consiliul Local aprobă, mândru, PUZ-ul “metroului” – coroana istorică în termeni de #fail a admimistrației Boc. În ultima vreme nici nu am mai scris despre proiect, pentru că nici nu mai are rost. Nu mai e nimic de spus despre subiect. Deja toată lumea știe că e pa. Metroul e mort, iar ieri am aflat că de fapt nici pentru #centură nu pre’ sunt bani.
Dar merită să ne uităm la altceva. Și anume, la anvergura istorică a procesului prin care Primăria Cluj-Napoca a reușit și reușește în continuare să prostească cu promisiuni 300.000 de cetățeni în halul ăsta.
Distinși clujeni, voi observați că noi nici nu ne mai ridicăm capul de la volan când mai suntem mințiți odată, și încă odată, și din nou și din nou, în escaladare, cu noi episoade ale beteșugului #osă? E ok asta?
Poftiți promisiunile goale ale Primăriei pe mobilitate, adunate într-un excel, care arată cum sunt furați 300.000 de mii de oameni cu un secol de viață. O fi și asta un record, un oraș care-și dă tripuri cât de-un secol. Linkuri de documentare în primul comentariu.”
Critica vizează direct marile proiecte de infrastructură promise de-a lungul anilor – de la metrou, la centura metropolitană – prezentate constant ca soluții salvatoare, dar care, în percepția activistului, au rămas blocate în faza de planuri, PUZ-uri și promisiuni electorale.
Mesajul lui Szakáts István scoate în evidență o uzură a încrederii publice, un oraș care, spune el, pare să fi ajuns într-un punct în care cetățenii nu mai reacționează la promisiuni repetate, acceptându-le ca pe un zgomot de fond al administrației locale.
Intervenția sa reaprinde dezbaterea despre responsabilitatea politică, realismul proiectelor majore și costul real al întârzierilor, nu doar în bani publici, ci și în timp, calitate a vieții și dezvoltare urbană.