Tăbliţele Cerate Dacice de la Alburnus Maior oferă informaţii precise despre viața minerilor antici din Ardeal
Tăblițele cerate de la Alburnus Maior fac parte dintr-un grup distinct de descoperiri, denumite în literatura de specialitate ca Tăblițele Cerate Dacice sau Triptice Transilvane.
Descoperirea acestor tăblițe a fost facilitată de expansiunea activității miniere organizate în Ardeal, începută în timpul domniei Mariei Tereza (1740-1780) și a lui Iosif al II-lea (1780-1790), în contextul creării și dezvoltării Tezaurariatului Montanistic de către Imperiul Habsburgic. În acest cadru, minerii din zona Roșia Montană, județul Alba, au găsit accidental peste 30 de tăblițe cerate, cunoscute și sub denumirea de „cărți de lemn” cerate. Din păcate, o parte dintre acestea au fost distruse imediat din cauza stării fragile de conservare și a expunerii la aer, iar altele s-au pierdut.
Cele 25 de tăblițe cerate de la Alburnus Maior conțin informații valoroase, oferind detalii precise despre condițiile economice, sistemele de locuire, practicile religioase și relațiile juridice din comunitatea minieră transilvăneană, fiind documente epigrafice remarcabile prin unicitatea și bogăția informațiilor.
Pe lângă relevanța lor pentru istoria provinciei Dacia, tăblițele cerate de la Alburnus Maior constituie izvoare de mare importanță pentru studiile dreptului roman, având un rol semnificativ în contextul mai larg al întregului Imperiu, fiind recunoscute ca unele dintre cele mai valoroase Fontes Iuris Romani Antiqui.
