Tăblițele de la Tărtăria, cea mai veche scriere din lume? E România „Grădina Maicii Domnului” cu adevărat?

Obiectele cunoscute sub numele de tăblițe de la Tărtăria sunt trei artefacte mici și antice realizate din lut. Acestea au fost găsite în Transilvania, în localitatea Tărtăria, din județul Alba, situată între orașele Alba Iulia și Orăștie, de către echipa coordonată de cercetătorul Nicolae Vlassa în anul 1961. Este bine cunoscut că Vlassa nu se afla pe terenul de excavație în momentul descoperirii acestor artefacte.

Conform cercetătorului german Harald Haarmann, tăblițele, care au fost datate aproximativ în anul 5300 î.Hr., prezintă simboluri asemănătoare cu cele ale culturii Vinča. Ele au generat numeroase dispute și controverse printre arheologi din întreaga lume, deoarece, în opinia unora, aceste tăblițe ar putea reprezenta cea mai veche formă de scriere cunoscută.

Conțin Tăblițele de la Tărtăria, din Transilvania, cea mai veche scriere din lume? CONTROVERSĂ

Condițiile descoperirii

Nicolae Vlassa nu s-a aflat pe terenul de excavare de la Tărtăria Gura Luncii în momentul în care tăblițele au fost descoperite, aceasta având loc cu puțin timp înainte de finalizarea lucrului. În plus, modul în care au fost tratate artefactele nu este detaliat în raportul inițial de săpătură, iar schițele și fotografiile care ar putea arăta poziția acestora în momentul găsirii lipsesc. Desenele referitoare la amplasarea gropii ritualice sunt neclare și nesigure. De asemenea, se știe că N. Vlassa nu a putut fi contactat timp de ore după descoperire, fiind localizat doar a doua zi. Este de asemenea cunoscut că el s-a arătat reticent sau chiar a refuzat să discute detaliile descoperirii cu colegii și prietenii, raportând un număr de artefacte mai mic decât cele efectiv găsite.

Datarea pieselor

În ceea ce privește datarea artefactelor, descoperirea tăblițelor a atras atenția cercetătorilor din întreaga lume, iar problema datării prin radiocarbon a fost adusă în discuție. Anterior, datarea cu carbon radioactiv a fost imposibilă din cauza conținutului scăzut de carbon, lutul având o compoziție nisipoasă, bogată în siliciu. Piesele au fost ulterior introduse într-un cuptor de restaurare din Cluj, fiind supuse unei arderei, ceea ce a exclus posibilitatea folosirii acestei metode de dată. Aceasta degradare a carbonului a făcut ca tehnicile de dată să nu fie aplicabile artefactelor tratate termic. În locul unei datări directe, s-a realizat o dată aproximativă a scheletului găsit în apropierea tăblițelor, sugerând o vârstă între 5300 și 5500 î.Hr. Totuși, în știință nu este acceptabil să se considere că un obiect are aceeași vârstă ca un altul, chiar dacă acestea sunt descoperite în vecinătate.

Neconcordanțe în înregistrarea și prezentarea datelor

Referitor la înregistrările și prezentările datelor, lucrările lui Nicolae Vlassa după această descoperire nu oferă o descriere clară a stratigrafiei tăblițelor, iar documentarea arheologică nu include o reproducere in situ a site-ului în care au fost găsite acestea. Există doar o singură fotografie de la distanță a sitului arheologic, care nu surprinde material arheologic relevant.

Neconcordanțe în ceea ce privește semnele

Admițând părerea generală că au fost găsite împreună, cele trei tăblițe prezintă trei modalități de scriere diferite:

1. pictografică (tăblița dreptunghiulară fără orificiu)
2. scriere de tip anatolian (tăblița dreptunghiulară cu orificiu; v. semnele corespunzătoare literelor din alfabetele anatoliene)
3. scriere propriu-zisă; (tăblița rotundă; v. spre exemplu semnele corespunzătoare literelor din alfabetele carian sau din cele arhaice grecești) .

Argumente pentru scriere adevărată

• Tăblița dreptunghiulară cu semne pictografice nu întâmpină absolut nici un obstacol pentru a transmite un mesaj în acest fel.
• Cea dreptunghiulară cu gaură, prezintă semne care pot fi găsite în majoritatea lor în alfabetele anatoliene
• Cea rotundă, exceptând trei semne cu aspect de ideograme care au o discuție separată (pot fi compuse spre exemplu din semne elementare), prezintă semne care în majoritatea lor se regăsesc în alfabetele arhaice grecești (dar nu numai).

Imposibilitatea unei descifrări sau citiri univoce, ultimative și fără a putea fi contestată

Cele mai mari șanse de a fi interpretată le are tăblița pictografică, pe care semnul în formă de capră ilustrează chiar capra, împreună cu un motiv vegetal și un alt animal. În general, se acceptă că un artefact care conține scriere, dar pentru care nu se cunoaște nici limba, nici sistemul de scriere, are șanse nule de a fi descifrat. Chiar și în situația în care se cunoaște limba, dar nu și scrierea, sau dimpotrivă, se cunoaște scrierea, dar nu și limba, este necesar un număr minim de exemple. Acest număr minim, conform paleografilor, se estimează a fi în zeci, iar în unele cazuri ar putea ajunge la sute. Michael Ventris și Chadwick au avut nevoie de sute de tăblițe pentru a reuși să descifreze scrierea linear B. În prezent, scrierea linear A rămâne nedescifrată, deși semnele acesteia prezintă similarități cu cele ale linear B, dar limba rămâne necunoscută. În cazul tăblițelor de la Tărtăria, avem doar câte un exemplar pentru fiecare tip de scriere. Este important de menționat că, chiar și cu înțelegerea valorii fonetice a simbolurilor, numărul de combinații ce pot forma diferite cuvinte este extrem de mare, ceea ce face imposibilă identificarea unei singure opțiuni de citire completă a unei tăblițe.