Povestea tezaurului românesc trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial rămâne unul dintre cele mai mari mistere și una dintre cele mai dureroase nedreptăți istorice suferite de România. În decembrie 1916 și iulie 1917, două transporturi masive au plecat spre capitala Rusiei, încărcate cu aurul Băncii Naționale, rezervele statului, valori culturale, documente istorice și colecții de patrimoniu inestimabile. În total, peste 93 de tone de aur fin, monede și lingouri au fost predate autorităților ruse cu garanția solemnă că vor fi înapoiate după încheierea războiului. La mai bine de un secol de atunci, România nu și-a recuperat decât o parte insignifiantă din această avere, în ciuda tuturor demersurilor diplomatice.
Două transporturi spre Moscova
Primul transport al tezaurului a avut loc în decembrie 1916, în condițiile dramatice ale retragerii autorităților române la Iași, după ce Bucureștiul fusese ocupat de trupele Puterilor Centrale. În acest tren special au fost încărcate documente de stat, arhive și bunuri de valoare, încredințate Rusiei țariste pentru păstrare în siguranță.
Al doilea transport, mult mai important, s-a făcut în iulie 1917. Atunci au fost trimise la Moscova 91 de tone de aur aparținând Băncii Naționale a României, plus valori culturale uriașe: colecțiile Academiei Române, obiecte aparținând Casei Regale, manuscrise medievale, odoare mănăstirești, bijuterii, tablouri și alte bunuri ale instituțiilor de cultură. În total, sursele istorice indică 93,4 tone de aur și câteva zeci de vagoane de bunuri cu valoare inestimabilă.
Câte tone de aur au rămas la Moscova
Deși în anii ’30 și mai apoi în perioada comunistă s-au purtat negocieri, aurul nu a fost niciodată restituit. Unele surse indică faptul că România ar fi recuperat doar 33 de kilograme de aur și o parte din bunurile culturale, trimise în anii ’50 de către Uniunea Sovietică, însă grosul tezaurului – aurul BNR – a rămas la Moscova.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a confirmat recent că în documentele oficiale ale Băncii Naționale figurează exact 91,5 tone de aur fin trimise Rusiei în 1917 și care nu s-au mai întors.
Ce conținea tezaurul
Pe lângă aurul propriu-zis, tezaurul includea:
- Monede de aur din diverse epoci și lingouri de aur pur;
- Bijuterii, odoare bisericești și colecții de artă;
- Arhive istorice – documente medievale și moderne;
- Colecțiile Academiei Române și obiecte rare din patrimoniul cultural românesc.
Istoricii subliniază că valoarea culturală a acestor bunuri era chiar mai mare decât cea materială, fiind vorba despre simboluri identitare ale României.
O datorie istorică
De mai bine de 100 de ani, România revendică oficial restituirea tezaurului, dar fără succes. Toate guvernele de la București, indiferent de regim, au menținut această cerere în relația cu Rusia, însă fără a obține rezultatul dorit.
În prezent, dosarul tezaurului românesc este încă deschis și constituie un subiect sensibil al relațiilor bilaterale. Istoricii consideră cazul drept singura situație din lume în care o țară aliată, cum era Rusia față de România în 1916-1917, nu și-a respectat obligația de restituire a valorilor depuse spre păstrare.
Tezaurul de la Moscova rămâne nu doar o problemă financiară – cele 93 de tone de aur ar valora astăzi miliarde de euro – ci mai ales o rană istorică și simbolică. România încă își așteaptă aurul și patrimoniul înapoi, după mai bine de un secol în care promisiunile Rusiei nu au fost respectate.