România se confruntă cu un incident deosebit de grav care a zdruncinat comunitatea internațională a experților în patrimoniu cultural. Coiful de aur de la Coțofenești, datat în secolele V-IV î.Hr., alături de trei brățări dacice din aur descoperite la Sarmizegetusa Regia și datate din a doua parte a secolului I î.Hr., au fost furate din Muzeul Drents din Assen, Olanda. Ministerul Culturii a calificat acest eveniment drept „o pierdere majoră pentru patrimoniul național al României”.
Potrivit informațiilor furnizate de conducerea Muzeului Drents și de autoritățile olandeze, hoții au recurs la mijloace extrem de violente pentru a sustrage artefactele. Aceștia au utilizat un exploziv pentru a pătrunde prin singurul zid exterior al clădirii care oferea acces direct la sala unde erau expuse artefactele românești.
„A fost o operațiune planificată în detaliu, având în vedere precizia și rapiditatea cu care a fost executată,” a declarat un oficial olandez implicat în anchetă. Alarma muzeului s-a declanșat, însă hoții au reușit să fugă înainte ca forțele de ordine să ajungă la fața locului.
Într-o declarație fermă, deputatul Tiberiu Barstan a condamnat furtul pieselor expuse la Muzeul Drents din Assen, Olanda, atrăgând atenția asupra neglijenței și lipsei de responsabilitate în administrarea valorilor culturale.
„Este inadmisibil și revoltător ceea ce s-a întâmplat cu piesele de patrimoniu național expuse la Muzeul Drents din Assen. Responsabilitatea pentru această neglijență incomensurabilă aparține celor care au permis transportul, expunerea și păstrarea lor în condiții care ridică mari semne de întrebare.
Unde a fost protecția patrimoniului național? Decizia de a trimite piese de o valoare inestimabilă, precum coiful de aur de la Poiana Coțofenești, într-un oraș mic, fără măsuri clare de securitate, este o dovadă de lipsă totală de respect față de cultura și istoria României. Dacă muzeul din Assen nu putea asigura paza corespunzătoare, de ce s-a aprobat acest împrumut? Era evident că piese de aur, unice în lume, sunt ținta perfectă pentru rețelele de crimă organizată.
Cine răspunde pentru această decizie? Raluca Turcan, în calitate de ministru al Culturii la momentul respectiv, este direct responsabilă pentru decizia de a cere muzeelor românești să-și trimită cele mai prețioase exponate. Faptul că decizia a fost impusă în mod explicit și, aparent, fără consultări adecvate, demonstrează o lipsă de viziune și responsabilitate. A făcut acest gest pentru a obține capital politic, ignorând riscurile evidente? Este o întrebare care merită răspuns urgent.
Parchetul General trebuie să facă dreptate. Deschiderea unui dosar penal in este doar primul pas. Este crucial ca vinovații să fie identificați și trași la răspundere.. Furtul pieselor de patrimoniu național nu este un simplu act criminal – este o crimă împotriva identității și istoriei unui popor. Fiecare decident care a permis această situație, de la ministru până la cei care au ignorat măsurile de securitate, trebuie să răspundă penal.
Un mesaj pentru cei care conduc statul român: În fiecare zi, vedem cum patrimoniul nostru este ignorat, neglijat sau exploatat pentru câștiguri mărunte. Este timpul să înțelegeți că protejarea istoriei și culturii nu este o opțiune, ci o datorie sacră. Fiecare piesă pierdută, furată sau distrusă este o rană în memoria colectivă a României. Dacă nu puteți proteja acest patrimoniu, atunci sunteți complici la distrugerea lui.
Nu mai vrem scuze sau explicații sterile. Vrem acțiuni concrete, responsabilitate asumată și respect pentru ceea ce ne definește ca națiune.
Raluca Turcan și cei implicați direct sau indirect în această tragedie trebuie să dea socoteală, nu doar în fața justiției, ci și în fața poporului român” a precizat coordonatorul AUR Hunedoara, Tiberiu Barstan.