Situat în partea de sud-vest a Carpaților Occidentali, la nord de Mureș, Ținutul Zărandului reprezintă una dintre cele mai pitorești și mai încărcate de istorie regiuni ale vestului României. Aflat la confluența dintre munte și câmpie, între lumea Apusenilor și Câmpia Crișurilor, Zărandul îmbină armonios frumusețea naturală cu o moștenire istorică și culturală remarcabilă. Nu întâmplător, cuvintele lui Nicolae Bălcescu despre Ardeal – „țară mândră și binecuvântată între toate țările sămănate de Domnul pe pământ” – i se potrivesc pe deplin și acestui ținut.
Cadru geografic și unități de relief
Teritoriul Zărandului este străbătut de Crișul Alb, de la izvoarele sale din Munții Apuseni până la ieșirea în Câmpia Crișurilor, dincolo de granița de vest a țării. Valea râului structurează întreaga regiune, oferindu-i unitate geografică și identitate istorică.
Pe partea stângă a Crișului Alb se înalță Munții Zărandului, cu altitudini moderate: Măgura Ciunganilor (843 m), Vârful Drocea (836 m) și Vârful Highiș (799 m). La dreapta râului, spre Bihor, se află Munții Codrului, cu înălțimi mai mari – Vârful Momuța (930 m), Vârful Izoi (1098 m) și Vârful Pleșu (1112 m) – dominați însă de Muntele Găina (1484 m), situat la limita estică a Zărandului.
Întregul traseu al Crișului Alb oferă un peisaj variat și armonios: lunci largi sau înguste, dealuri domoale, defilee spectaculoase și câmpii fertile. Depresiunea Zărandului, încadrată între Munții Zărandului și Munții Codrului, include subunități precum Depresiunea Hălmagiului, Depresiunea Bradului și Depresiunea Gurahonț–Almaș. Terasele naturale creează adevărate amfiteatre cultivate cu livezi și ogoare, alternând cu păduri seculare ce coboară până în câmpie.
În acest spațiu, așezările s-au dezvoltat fie de-a lungul apelor, fie risipite pe versanți, multe dintre ele căpătând în timp un aspect urban. Continuitatea locuirii românești este susținută atât de tradițiile locale, cât și de structura toponimiei.
Zărand – nume vechi, semnificații adânci
Două dintre cele mai vechi denumiri ale regiunii sunt Zărand și Criș, ambele asociate bogăției aurifere a zonei. Relația dintre aceste nume este nu doar geografică, ci și semantică, ele făcând trimitere la aurul care se găsea din abundență în albiile râurilor și în munții din jur.
Lingvistul Ovid Densusianu a identificat în graiul arhaic al moților termeni de origine iraniană și a pus în legătură numele Zărand cu cuvântul iranian zaranya („aur”), adus posibil de populația alanilor, neam iranic migrator care a ajuns în spațiul carpatic în secolul al II-lea d.Hr., în vremea împăratului roman Marcus Aurelius.
La rândul său, lingvistul Nicolae Drăganu a analizat această ipoteză, menționând și influența maghiară (magh. arany = aur), sugerând formarea toponimului prin adăugarea sufixului local -d. Documentele medievale maghiare consemnează numele sub forme variate: Zaram, Szarand, Zarand, Zaranth sau Sarand.
O altă ipoteză, susținută de profesorul Romulus Neag, leagă numele de un vechi hidronim – posibil Ţarand –, considerat de unii cercetători drept una dintre denumirile antice ale Crișului Alb, asociat cu ideea de „râu purtător de aur”. De altfel, termenul grecesc chrysos (aur) ar putea sta la baza numelui latinizat Crisius.
Indiferent de explicație, este evident că numele Zărand reflectă bogăția auriferă a regiunii și vechimea continuității locuirii.
Cetatea Zărand – între istorie și legendă
La confluența Crișului Alb cu râul Cigher se află vechea așezare Zărand, cu un important rol strategic. Unii cercetători, precum T. I. Ardelean și C. D. Avram, au emis ipoteze îndrăznețe privind existența unei cetăți străvechi, posibil identificate cu Ziridava dacică, sugerând chiar o vechime preistorică și un rol civilizator major. Deși aceste teorii rămân controversate, ele contribuie la aura legendară a locului.
Comitatul Zărand – structură administrativă medievală
În Evul Mediu a existat un important comitat românesc numit Zărand, cunoscut și sub numele de „comitatul Crișului”. Acesta cuprindea valea Crișului Alb și teritorii întinse între Crișul Negru și Munții Zărandului. Se învecina cu comitatele Hunedoara, Alba, Bihor și Arad.
În secolele XIV–XV, comitatul Zărand era mai întins decât comitatul Arad și cuprindea 7 cetăți, 7 orașe și peste 400 de sate. În secolul al XVII-lea, a trecut alternativ sub administrația Ardealului și a Ungariei, fiind ulterior alipită definitiv Transilvaniei de către împăratul Carol al VI-lea.
Reforma administrativă din 1876 a desființat comitatul Zărand, teritoriul său fiind împărțit între comitatele Hunedoara și Arad. În secolele XVIII–XIX, comitatul era împărțit în cercurile Brad, Baia de Criș, Hălmagiu și Ribița, având centrul la Baia de Criș.
Statisticile epocii indică o populație majoritar românească, cu numeroase biserici și preoți, confirmând continuitatea etnică și spirituală a locuitorilor.
Etimologiei numelui Zărand rămâne deschisă, însă identitatea sa economică, istorică și culturală este certă
Ținutul Zărandului este un spațiu în care geografia, istoria și legenda se împletesc armonios. Modelat de apele Crișului Alb și de bogățiile subsolului, el a fost de-a lungul veacurilor un teritoriu strategic, un centru economic aurifer și un bastion al continuității românești în vestul Transilvaniei.
Problema etimologiei numelui Zărand rămâne deschisă, însă cert este că acest ținut își păstrează identitatea prin peisajele sale impresionante, prin tradițiile vii și prin memoria istorică adânc înrădăcinată în conștiința locuitorilor săi.