În a doua zi de Paște, în special în Transilvania, se păstrează cu sfințenie un obicei vechi, plin de simbolism și farmec: stropitul fetelor și femeilor. Este un ritual vesel și respectat, care aduce în fiecare an zâmbete, parfumuri și urări de bine, într-o atmosferă de sărbătoare autentic românească.
Conform tradiției, băieții îi stropesc pe rând pe cei dragi din sat – în special fetele nemăritate, dar și femeile din gospodărie. Actul stropirii este însoțit, de regulă, de o poezie recitată cu umor și gingășie:
„Eu sunt micul grădinar,
Cu sticluţa-n buzunar,
Şi-am venit la dumneavoastră,
C-am auzit că aveţi o fată frumoasă,
Care se usucă,
Şi am venit s-o udăm,
Să crească şi să înflorească
La dumneavoastră în fereastră.”
Astăzi, tinerii folosesc de cele mai multe ori parfumuri, transformând stropitul într-un gest simbolic, elegant și uneori glumeț. Însă în trecut, obiceiul se practica cu apă proaspătă, adusă direct de la fântână sau din izvoarele satului.
Legenda stropitului – între credință și miracol
Obiceiul de a stropi în a doua zi de Paște este legat și de o frumoasă legendă cu rădăcini creștine. Se spune că, odinioară, o fată creștină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum, s-a întâlnit cu o fată păgână, curioasă să afle mai multe despre credința în Dumnezeu.
Discuția a devenit profundă, iar creștina i-a povestit despre Iisus Hristos, despre înviere și despre iubirea divină. Atunci, fata păgână a zis:
„Voi crede numai atunci când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roșii.”
Și minunea s-a produs: ouăle s-au înroșit chiar în mâinile fetei. Uluite de minune, cele două fete au leșinat. Niște trecători, văzându-le, le-au stropit cu apă ca să-și revină.
Astfel ar fi luat naștere tradiția stropitului, păstrată până azi ca simbol al purificării, renașterii și dragostei curate.
Un obicei care aduce veselie și reînvie comunitatea
Pe lângă componenta simbolică, stropitul este și un moment social important, mai ales în comunitățile rurale. Casele sunt pline de oaspeți, mesele sunt bogate, iar sărbătoarea continuă cu voie bună, glume și tradiții respectate din generație în generație.
În unele sate, băieții primesc în schimb ouă roșii, prăjituri, cozonac sau chiar un pahar de pălincă, semn al aprecierii și ospitalității.
Deși vremurile s-au schimbat, iar parfumul a înlocuit apa rece de fântână, spiritul tradiției rămâne viu. Stropitul nu este doar o curiozitate folclorică, ci o expresie autentică a modului în care românii știu să sărbătorească viața, credința și apropierea între oameni.