Un tânăr moț crișan, din Țara Zarandului, din Brad, Andrei Pletea, își spune mândru punctul de vedere vizavi de tursimul românesc, de ce se poate în Europa și ce nu se poate în România, dar și supărarea vizavi de faptul că pe fosta linie ferată Deva-Brad nu s-a amenajat o pistă de bibiclete.
<<Nu folosesc niciodată sloganul „vrem o țară ca afară!”, nu pentru că acest slogan implică atât cunoașterea țării tale, cât și a țărilor „ca afară”, ci pentru că dacă l-aș folosi, i-aș gira pe cei care-l folosesc, dar care paradoxal n-au habar despre țara lor, iar despre ce-i „afară”, nici atât. Totuși, nu pot contesta că uneori, acest „afară”, poate și trebuie să fie pentru noi un reper. De pildă, să luăm ca exemplu turismul: avem norocul de a trăi într-o țară binecuvântată, o țară în care ne bucurăm de o diversitate fantastică, o diversitate de care puține țări se bucură. Cu toate acestea, din punct de vedere turistic, România este printre cele mai puțin vizitate țări din Europa. Țări mult mai puțin ofertante precum Polonia, Ungaria, Germania, Cehia, Danemarca, Olanda sau Slovacia sunt mai vizitate decât România. Ori acest lucru pe mine mă supără foarte tare. De ce nu ar fi și România la fel de vizitată precum Croația sau Polonia? De ce Ungaria, acea câmpie nesfârșită, este mult mai vizitată decât România? Fiindcă aceste țări „de afară” știu să facă turism, iar noi nu.
Totuși, de ce mi s-a năzărit mie așa, brusc, să critic felul în care se face în România turism? Pentru că, navigând ieri pe Google Maps, văd întâmplător o pistă de biciclete din Italia, amenajată pe traseul unei foste căi ferate. Acea pistă de biciclete străbate o zonă montană foarte frumoasă și trece prin mai multe localități, pe o distanță de aproximativ 50 de kilometri. Am citit ulterior pe internet, că de când s-a dat în folosință, zeci de mii de bicicliști „iau la pedală” acel traseu în fiecare an, mulți dintre ei poposind pe la casele oamenilor locului, acolo unde se bucură de preparate culinare tradiționale, descoperind astfel Italia rurală într-un mod unic și sănătos. De-asemenea, există și un concurs anual de biciclete, concurs care într-o singură zi adună circa 500 de participanți, participanți care cu toții au nevoie de cazare pentru cel puțin o noapte. Oare le strică oamenilor locului niște bani în plus? Nu mai au loc de bani? Mă îndoiesc.
Și cum să nu mă supăr privind acea pistă de biciclete și amintindu-mi că și noi, la Brad, am putea avea așa ceva, dar care totuși, rămâne numai la stadiul de „proiect”. Veșnicul stadiu de „proiect”. Și ce traseu spectaculos prin munte ar putea fi pe vechea cale ferată dintre Deva și Brad! Promovată cum trebuie, ar putea aduce în zonă pasionați ai sportului din întreaga țară, iar pe viitor, chiar și din afară!
Am folosit exemplul cu pista de biciclete pentru că și eu la rându-mi sunt practicant al acestui tip de turism. Am vizitat țara asta cu bicicleta, pedalând mii și zeci de mii de kilometri, și știu ce poate oferi. Tocmai de aceea înțeleg și potențialul turistic pe care l-ar avea un astfel de proiect pe viitor, dar pista e doar un exemplu de ce, și cum ar trebui să facem, dar există și alte nenumărate oportunități de dezvoltare prin turism în România și în special în zone montane precum Țara Zarandului, unde nu ai parte doar de natură frumoasă, ci și de istorie veche, de cultură. Trebuie doar să le conștientizăm, iar pentru asta… putem de data asta „trișa”! Ne putem uita și putem copia, subtil, ceea ce fac vecinii „de afară”.
ps: nu am scris toate acestea pentru a critica pe cineva, sau vreo administrație anume. Am făcut-o doar din dorința de a insufla tuturor ideea de a face lucrurile să meargă într-o direcție constructivă>> a precizat tânărul moț.