Uniforma școlară ar putea deveni obligatorie pentru elevii din toate unitățile de învățământ preuniversitar de stat din România. Un proiect legislativ inițiat de parlamentari PSD propune modificarea Legii învățământului preuniversitar, însă nu prevede o uniformă unică la nivel național: fiecare școală ar urma să își stabilească propriul model, după consultarea elevilor și părinților. Pentru copiii din familii vulnerabile sunt prevăzute mecanisme de gratuitate sau subvenționare. Proiectul a primit avize favorabile în mai multe comisii ale Senatului, dar și un aviz negativ din partea Consiliului Economic și Social, iar Consiliul Național al Elevilor se opune măsurii.
Subiectul uniformelor școlare revine în centrul dezbaterii publice chiar la începutul noului an școlar. De această dată nu este vorba doar despre posibilitatea unei școli de a introduce o anumită ținută prin regulamentul propriu, ci despre o obligație care ar urma să fie prevăzută în legislația națională.
Potrivit proiectului, elevii ar urma să aibă obligația de a se prezenta la școală purtând uniforma prevăzută de regulamentul unității de învățământ. Inițiativa modifică Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023.
Important este însă stadiul proiectului: uniforma nu este în acest moment o obligație legală generală pentru toți elevii din România ca efect al acestei inițiative. Propunerea se află încă în procedură parlamentară. Senatul este prima Cameră sesizată, iar Camera Deputaților ar urma să fie forul decizional.
Nu ar exista o uniformă identică pentru toată România
Proiectul nu propune revenirea la o uniformă națională, identică pentru toate unitățile de învățământ.
Modelul, standardele tehnice și componentele ținutei ar urma să fie stabilite de consiliul de administrație al fiecărei școli, însă numai după consultarea obligatorie a consiliului elevilor și a asociației de părinți.
Așadar, două școli din același oraș ar putea avea uniforme diferite.
În plus, potrivit formei proiectului, școlile nu ar putea solicita alte articole vestimentare sau accesorii în afara celor aprobate, excepție făcând ecusonul cu denumirea instituției.
Mecanismul încearcă astfel să combine o obligație națională — existența uniformei — cu autonomie locală în stabilirea aspectului acesteia.
Cine plătește uniforma?
Aceasta este una dintre cele mai importante întrebări ridicate de proiect.
În forma actuală, uniformele ar putea fi finanțate din bugetele consiliilor locale și județene, din bugetul Consiliului General al Municipiului București, dar și prin fonduri europene nerambursabile.
Pentru familiile cu venituri reduse este prevăzută posibilitatea acordării gratuite a uniformei, în timp ce alte categorii ar putea beneficia de acoperirea a 50% din cost. Nivelul sprijinului ar urma să țină cont de venitul pe membru de familie, numărul copiilor și situația familiilor monoparentale. Familiile care depășesc pragurile stabilite ar suporta integral costurile.
Aici apare însă una dintre necunoscutele importante ale inițiativei.
Forma proiectului nu stabilește un preț maxim al uniformei și nici impactul financiar total asupra bugetelor locale.
În practică, aceste detalii pot deveni esențiale. O uniformă formată din câteva articole standard presupune un cost diferit față de o ținută care include variante pentru anotimpuri diferite, sacou, pantaloni, fustă, cămașă sau alte elemente.
De ce vor inițiatorii uniforme? Bullying-ul și diferențele sociale, principalele argumente
Inițiatorii susțin că proiectul răspunde unei probleme întâlnite în școli: diferențele economice dintre familii devin vizibile inclusiv prin vestimentația copiilor și pot genera discriminare, presiune socială și bullying.
Senatoarea PSD Alexandra Presură, unul dintre inițiatori, a argumentat că măsura este gândită ca răspuns la bullying-ul și discriminarea bazate pe statutul financiar al familiilor.
În logica inițiatorilor, o ținută comună ar putea estompa diferențele vestimentare dintre elevi, ar contribui la disciplină și ar întări sentimentul de apartenență la comunitatea școlară.
Este invocat și un argument de securitate: uniforma ar putea face mai ușoară identificarea elevilor și, implicit, a persoanelor străine care pătrund în incinta unei unități de învățământ.
Consiliul Economic și Social spune „nu”
Proiectul a întâmpinat însă o opoziție importantă.
Consiliul Economic și Social (CES) a acordat aviz negativ, contestând inclusiv premisa potrivit căreia uniforma ar putea elimina diferențele sociale dintre copii.
Argumentul criticilor este simplu: chiar dacă hainele devin similare, statutul economic continuă să fie vizibil prin telefoane, încălțăminte, ghiozdane, vacanțe, activități, bani de buzunar și alte elemente ale vieții cotidiene.
CES consideră că bullying-ul trebuie abordat în primul rând prin mecanisme de prevenție, consiliere, sprijin pentru cadrele didactice în gestionarea conflictelor și prin crearea unui mediu în care copiii să poată semnala problemele în siguranță.
Instituția ridică și alte probleme: costurile suportate de familii sau administrații, confortul uniformelor, adaptarea lor la diferite anotimpuri și limitarea posibilității elevilor de a-și exprima individualitatea.
Și elevii contestă proiectul
O poziție critică a venit și din partea Consiliului Național al Elevilor, care a solicitat respingerea propunerii.
Reprezentanții elevilor susțin că simpla uniformizare vestimentară nu elimină diferențele socio-economice și consideră că probleme precum abandonul școlar, inechitatea și sprijinul acordat copiilor vulnerabili ar trebui să beneficieze de o prioritate mai mare.
Dezbaterea scoate astfel la suprafață două concepții diferite despre rolul uniformei.
Susținătorii văd în ea un instrument pentru disciplină, apartenență și diminuarea diferențelor vizibile. Oponenții consideră că este o soluție predominant simbolică pentru probleme care au cauze sociale și educaționale mult mai complexe.
Amenzi de până la 10.000 de lei pentru școlile care nu aplică obligația
Proiectul nu se limitează la introducerea unei recomandări.
Potrivit textului, unitățile de învățământ care nu ar pune în aplicare obligația ar putea primi amenzi între 5.000 și 10.000 de lei. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor ar reveni personalului împuternicit din Poliția Română și Poliția Locală.
Apare însă o problemă juridică și practică importantă: ce se întâmplă cu elevul care ajunge la școală fără uniformă?
Textul, în forma analizată de sursa citată, nu stabilește suficient de clar dacă elevului îi poate fi refuzat accesul la cursuri, dacă poate fi trimis acasă ori dacă poate primi o sancțiune.
Această chestiune ar putea deveni una dintre cele mai sensibile ale dezbaterii parlamentare. Obligația privind uniforma trebuie pusă în balanță cu dreptul elevului de a participa la cursuri, mai ales atunci când lipsa ținutei poate avea drept cauză situația financiară a familiei.
Proiectul a făcut un nou pas în Senat
Inițiativa a primit la 2 septembrie 2026 aviz favorabil în Comisia pentru administrație publică a Senatului, astfel se pare că proiectul obținuse anterior avize favorabile și din partea Comisiei pentru drepturile omului și a Comisiei pentru muncă.
Avizul CES este însă negativ.
Următoarea etapă importantă este raportul Comisiei pentru învățământ, după care propunerea poate ajunge în plenul Senatului. Dacă trece de Senat, procesul legislativ continuă la Camera Deputaților, care are rolul de Cameră decizională.
Prin urmare, avizele favorabile obținute până acum nu înseamnă că uniforma a devenit obligatorie.
Pentru ca măsura să producă efecte, proiectul trebuie să parcurgă procedura parlamentară, să fie adoptat în forma necesară, promulgat și publicat în Monitorul Oficial.
Dacă legea trece, Ministerul Educației ar avea 90 de zile pentru norme
Nici adoptarea legii nu ar rezolva automat toate problemele practice.
Potrivit proiectului, după intrarea în vigoare, Ministerul Educației ar avea la dispoziție 90 de zile pentru elaborarea normelor de aplicare.
Normele ar fi importante pentru a clarifica procedurile concrete, finanțarea și modul în care obligația va funcționa efectiv în școli.
De aici decurg numeroase întrebări: ce se întâmplă atunci când o familie nu își permite uniforma înainte de acordarea sprijinului financiar? Cum se procedează dacă uniforma unui copil devine prea mică în timpul anului? Cine stabilește furnizorul? Pot părinții cumpăra articole echivalente din orice magazin? Cum sunt prevenite situațiile în care uniforma devine o cheltuială disproporționată?
Forma proiectului prezentată public nu oferă încă răspunsuri exhaustive la toate aceste probleme.
România ar adopta un model mai strict decât multe state europene
În unele sisteme uniforma este răspândită sau obligatorie, în timp ce în altele decizia aparține fiecărei școli. Articolul oferă exemple precum Cipru, Malta și Turcia, dar și Regatul Unit, unde uniformele sunt foarte răspândite fără existența unui model național unic obligatoriu pentru toate școlile. Franța a experimentat introducerea uniformelor într-un număr limitat de unități, fără ca acestea să constituie o obligație generală la nivelul întregului sistem public.
Proiectul românesc ar avea o particularitate importantă: statul ar impune principiul uniformei în toate școlile publice, dar fiecare unitate și-ar putea stabili modelul.
Uniforma nu este încă obligatorie. Dezbaterea abia începe
Dincolo de argumentele pro și contra, acesta este aspectul care trebuie subliniat în contextul informațiilor apărute înaintea începerii școlii: proiectul nu trebuie confundat cu o lege deja adoptată.
La 5 septembrie 2026, inițiativa se află încă în procedură parlamentară.
Dacă va deveni lege în forma propusă, schimbarea va fi una semnificativă pentru învățământul românesc: uniforma nu va mai fi doar o opțiune decisă punctual, ci o obligație generală pentru școlile de stat, chiar dacă modelul va rămâne la latitudinea fiecărei comunități școlare.
Disputa care se anunță în Parlament va depăși însă problema vestimentației. În centrul ei se află întrebarea dacă uniformizarea hainelor poate contribui cu adevărat la reducerea bullying-ului și a discriminării sociale sau dacă statul încearcă să trateze printr-o măsură vizibilă o problemă ale cărei cauze sunt mult mai profunde.
Inițiatorii răspund afirmativ și invocă disciplina, egalitatea vizibilă și apartenența la școală. CES și reprezentanții elevilor susțin, în schimb, că diferențele sociale nu dispar odată cu hainele și cer investiții în prevenție, consiliere și sprijinirea copiilor vulnerabili.
Verdictul final va aparține Parlamentului.