Tot vad cum problema barajelor si lucrarilor hidrotehnice este vehiculata si dezbatuta in presa si online, fara sa existe minime competente si o minima viziune despre subiect, din partea unora care se dau mari specialisti de mediu, activisti pentru protectia naturii.
Inainte sa privim copacii, trebuie vizualizata padurea. Numai astfel vom reusi sa stabilim prioritatile pentru un mediu sanatos si adecvat, in primul rand, supravietuirii si dezvoltarii omului si comunitatilor umane.
De ce subliniez lucrul asta? Pentru ca suntem oameni, avem o conditionalitate a existentei si implicit, interese vitale in modelarea mediului inconjurator.
Cum arata padurea, inainte de a lua la inventar fiecare copac, tufa sau musuroi? Pai in felul urmator:
1. Apa -resursa a supravietuirii biologice a speciei umane
Ne este foarte clar ca nu putem supravietui fara apa. O bem ca sa ne hidratam, ne spalam cu ea ca sa prevenim infectiile cu tot felul de organisme minuscule, care in lipsa igienei genereaza boli grave si ne pot omori.
In contextul in care ne inmultim pe planeta, nevoile vitale de consum ale acestei resurse cresc.
Apa pe care o folosim este cea dulce, nu putem sa bem si sa ne spalam cu apa sarata.
Regula geografiei, fizicii si chimiei este ca apa porneste dulce de la izvoare, formand rauri si fluvii si devine sarata atunci cand ajunge in mari si oceane. Simplu ca buna ziua si nimic mai mult!
Asadar, o avem la dispozitie ca resursa vitala ieftina si la fispozitie o perioada limitata si pe un traseu delimitat, de cand molecula de apa pleaca din izvor si ajunge in mare.
Ca sa o putem gospodari, sa ne ajunga, sa o consumam si sa ne folosim de ea, avem acest timp si acest traseu geografic, de la izvor la varsare in mare.
2. Apa -resursa economica pentru hrana si energie
Avem nevoie sa mancam, sa ne imbracam, sa ne deplasam cu celeritate, sa ne fie cald si bine in case -sau dimpotriva, racoare, cand clima si temperaturile de afara nu ne ajuta. Intre timp, mai avem nevoie sa schimbam informatiile intre noi, sa descoperim lucruri noi care sa ne imbunatateasca viata, sa crestem in stiinta si cunoastere.
Toate astea presupun procedee de crestere, dezvoltare, industriale si de fabricatie infinite, oriunde v-ar putea duce mintea si imaginatia, atat de diferite si complexe si avand, torusi, un numitor comun: nevoia de energie.
Omul a descoperit si perfectionat procedeele de producere a acesteia, bazandu-se pe miscarea continua a apei -o oportunitate ieftina si la indemana.
Totodata, plantele, ca sa devina hrana pentru oameni si animale, au, la randul lor, nevoia vitala de apa pentru a putea creste si rodi, omul fiind obligat sa faca in asa fel incat apa sa ajunga la ele, la radacina lor.
3. Apa -amenintare la stabilitatea vietuirii
Apa poate veni pe albia creata in cel mai linistit si benefic mod, dar aceasta posibilitate este permanent amenintata de doua alte ipoteze extreme: atunci cand vine prea putina sau vine prea multa. In ambele ipoteze -seceta sau inundatii, omul si comunitatile umane pot avea de suferit, uneori situatia concreta putand deveni tragica.
Devine in felul asta nu numai pentru oameni, ci si pentru toate felurile de viata dintr-o zona afectata, pentru echilibrul si linistea naturii. De aceea, este esential ca apa sa curga lin, la debite constante, pentru ca tot ce inseamna viata si depinde de ea intr-un areal extins sa poata sa supravietuiasca si sa se dezvolte in armonie cu ecosistemul existent.
4. Apa dulce si apa sarata
Revin la o idee de la inceputul acestui text -in tot ceea ce presupune viata omului, a naturii, dezvoltarea si evolutia pe uscat, conteaza doar apa dulce, de la izvor la varsare in mare, de la Izvoarele Crisului, continuand pe Crisul Alb, apoi pe Tisa si pe Dunare, pana la Chilia, Sulina sau Sfantu Gheorghe. Dincolo de aceasta limita, dobandind un continut atat de mare de saruri, apa nu mai poate fi folosita pentru nevoile enumerate, decat prin procese costisitoare si limitate ca volum, de desalinizare a apei.
Faceti o comparatie intre ce avem noi, datorita unei intamplari prin care apa dulce exista si curge din abundenta, si ce au locuitorii Peninsulei Arabice, de exemplu, unde in loc de apa dulce gasim doar nisip, roci si petrol.
O sa radeti putin de mine, stiu, gandidu-va la viata si castigurile sauditilor din exploatarea petrolului, la faptul ca traiul multora dintre noi, chiar vietuind in Gradina Raiului natural, e sub al acelora infasurati in cearceafuri. Dar ganditi-va ca avand toti banii din asemenea mega-afaceri, exploatand toate hidrocarburile posibile, Peninsula Arabica tot desert ramane, nu are vreodata sansa sa devina verde si plina de viata, pentru ca apa dulce nu curge generos, pentru ca oamenii de acolo trebuie sa obtina apa dulce din apa sarata a marii si apoi sa o picure la radacina unui pomisor sau a unei flori, sa aiba si ei un petec verde, in timp ce viseaza la paduri cu copaci seculari.
6. O problema de fizica de clasa a VI-a
Ca sa o bem, sa ne spalam, sa producem energie, sa irigam culturile, sa ne aparam de ipotezele extreme ale manifestarii ei, nu este suficient sa lasam apa sa curga si noi sa stam intr-un soi de dolce far niente cu paharul si galeata pe malul raului, pur si simplu din considerentul ca folosinta presupune acumulare de volum, un volum pe care curgerea libera a apei nu ni-l poate oferi.
Fizica si matematica elementare ne spun ca pentru a lua un volum sau o cantitate de ceva, trebuie sa ai la dispozitie cel putin volumul sau cantitatea ceva-ului de care ai nevoie. Simplu, elementar, talpa gastii, fara filosofii de prisos!
Prin urmare, pentru a raspunde unei nevoi de apa, trebuie sa ai volumul la dispozitie, iar daca raul prin debitul de curgere libera nu ti-l poate oferi, trebuie sa acumulezi apa undeva si sa iti iei atat cat ai nevoie si cand ai nevoie.
Pentru asta exista barajele, constructii hidrotehnice avand ca scop acumularea de apa in vederea deservirii tuturor nevoilor comunitatilor umane si ale naturii.
Ele acumuleaza resursa de apa, permit redistribuirea ei, iar impreuna cu celelalte lucrari hidrotehnice, permit reglajele atat de necesare pentru a evita consecintele secetei sau aparitia si propagarea inundatiilor.
In sine, barajul cinstituie singura metoda si singurul instrument de control si gestionare a apei dulci, pana in punctul in care aceasta devine apa sarata.
Ne e o teorie, nu e un moft, e pur si simplu fizica elementara, aritmetica si evidenta pura si incontestabila.
7. O dilema mare cat politica actuala
Afecteaza barajele si organizarea exploatarii resursei de apa dulce ecosistemele preexistente? Fara indoiala ca da si nimeni nu cred sa aiba vreun argument impotriva.
Un baraj sau o amenajare hidrotehnica inseamna o intruziune, o modificare de sirginte antropica a unui ecosistem preexistent. Aceasta modificare poate avea consecinte diverse, in sensul disparitiei unor forme de viata, al aparitiei altora, al modificarilor de ordin cantitativ sau calitativ despre orice componenta a intregului si, oricate masuri preventive ar fi luate, ecosistemul respectiv va fi si va arata putin altfel.
Poblema care se pune este urmatoarea: care obiectiv prevaleaza -satisfacerea nevoilor omului si securitatea vietii acestuia sau autenticitatea si prezervarea intacta a ceea ce este inainte de constructia hidrotehnica?
Cred ca, in primul rand suntem oameni si nevoile noastre primeaza in judecata actiunilor proprii inainte de orice. Numiti-o egoism, eu o numesc supravietuire si instinct necesar de conservare.
In al doilea rand, natura gaseste mereu forme de adaptare si ajustare, de aducere a ecosistemului in stare de armonie si functionalitate. Mai mult, exista destule solutii la indemana pentru atenuarea neajunsurilor (insule ecologice cu rol de oxigenare si primenire a apei, scari de pesti, stabilizari de maluri prin impadurire sau cu materiale prietenoase cu mediul, decolmatari pentru regenerarea curentilor favorabili oxigenarii si hranirii faunei subacvatice, delimitari rezonabile de zone de protectie, etc) astfel incat decizia sa fie in favoarea construirii barajelor si amenajarilor hidrotehnice, nu pentru contestarea si obstructionarea unor investitii indispensabile oamenilor in actualul stadiu de dezvoltare a societatii.
Imi cer iertare celor carora au reusit sa parcurga acest text si li s-a parut ca prea am facut teoria elementara a unor lucruri mult prea stiute si traite. Am considerat sa o fac dintr-un simplu motiv: am dus prea departe si prea la absurd asazisa lupta de prezervare a mediului, am facut din ecologie ideologie si arma de lupta politica si economica, am uitat sa privim România si pe români in conformitate cu nevoile actuale si legitime.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie