S-a spus de foarte multe ori si pe buna dreptate ca orientarile geopolitice americane depasesc cu mult alternanta republicana si democrata la Casa Alba, ca orientarile de politica externa transced cu mult divergentele politice interne, ca exista un fir rosu si o granita a disputei care nu permit rediscutarea periodica a deciziilor care au determinat plecarea pe un anume drum.
Chiar cred in chestiunea asta, iar ultimele decenii imi intaresc convingerea ca asa este.
Pana la urma nu Biden a inceput sa inarmeze Ucraina dupa 2014, deciziile mandatului sau incadrandu-se pe o linie cu mult mai lunga, care a inceput cu schimbarea de regim politic favorizata si sprijinita de Obama si cu amplul proces de inarmare si antrenare a armatei ucrainiene -opera de conceptie exclusiva a primului mandat al lui Donald Trump.
Cred ca Biden a avut doar ghinionul ca in timpul sau lucrurile sa scape de sub control si sa alunece in directia neprevazuta si nedorita chiar de America anului 2022, ca prestatia SUA pana in 2024 a fost rodul unei situatii limita, fortata de un Putin care a inteles acest aspect si a facut totul sa produca o fractura pentru a domoli aceasta orientare.
Posibil ca si cu un presedinte femeie precum Kamala, in anii urmatori SUA sa fi alunecat spre o domolire a spiritului belicos, intr-o intelegere geopolitica presata de concurenta tot mai acerba a Chinei.
Raportat la ce va spun, privind in spatiul politicii noastre mioritice, vad la fel de naive atat viziunea ca America democrata ar fi facut ferfenita pericolul rus, cat si atitudinea georgistilor asteptandu-i pe americani.
La urma, nu a fost vorba nici despre una, nici despre cealalta. Statele Unite au facut un joc geopolitic specific unui imperiu, care trece prin faza trezirii constiintei ca a dobandit un concurent, ca lumea urmeaza a fi condusa intr-o alta cheie decat pana acum, de la unipolarism la multipolarism.
Da, America a constientizat acest lucru progresiv, de la Obama la Trump 2, si se va comporta ca atare in continuare, dincolo de asteptarile clasei politice europene, care vede mantuirea intr-o prezumtiva intoarcere a democratilor la butoanele oficiale.
Alunecand in adancul puterii si ecuatiei de putere, chiar cred ca in America orientarile majore externe nu au si nu trebuie sa aiba culoare politica. Pana la urma este si sanatos sa se intample asa, mai ales in cazul unui imperiu, fie el si cu iz de democratie, iar ceea ce se vede sau se ghiceste astazi va continua indiferent cine ii va urma lui Donald Trump.
Statele ca si oamenii, in politica precum in viata: mai intai ignoram problema, apoi doar ne facem ca o ignoram desi in constientul nostru ea deja exista, pentru ca la final sa o recunoastem si sa intreprindem pentru a o gestiona.
America in legatura cu China se afla in faza a doua si in tranzitie rapida spre a treia, care se va materializa in recunoasterea deschisa si consacrarea logicii lumii intregi in cheie multipolara.
E aceasta o consecinta a geniului realist si pragmatic al lui Donald Trump? Ma indoiesc si nu ma las inselat de prestatia artistica a unui presedinte care, sub aspectul interpretarii rolului sau se aseamana mai mult decat credeam cu, as spune, alter ego-ul trumpian antipatic, versiunea alorlalti, presedintele ucrainean Zelensky.
Cu democratii la putere e posibil sa se schimbe doar maniera de exprimare, dar miezul actiunilor va ramane acelasi. Pana la urma nu Trump a pus pe labe Europa, transformand-o in umil catelus. Ea era pusa deja de Biden, Trump doar umilind-o la scena deschisa, explicandu-i ca locul ei este la cotet, cu lantul de rigoare si portia de hrana pentru a supravietui, in nici un caz pentru a pune osanza si a prinde putere.
Nu se va schimba nimic din ce a inceput cu Groenlanda, indiferent ca vom avea republicani sau democrati la putere. Nevoile si actiunile Americii au trecut din faza unui stapan absolut al lumii, care doar ia din ce are la discretie, in cea a unui concurent care trebuie sa lupte pentru fiecare pozitie si fiecare resursa, toate necesare efectiv mentinerii pozitiei sale actuale, pentru ca maine sa nu piarda competitia.
Statele Unite au nevoie de pamanturile rare esentiale si indispensabile in cursa dezvoltarii tehnologice, mai au nevoie sa isi intinda suveranitatea asupra unor teritorii cheie, care sa ii confere suficienta zona economica exclusiva la Artica si argument de negociere cu Rusia -adevaratul stapan actual al acestui colt de lume cu resurse naturale imense, astfel incat nu care cumva sa intre in ecuatie si concurentul principal -China, cu atat mai mult cu cat Alaska nu poate acorda Americii o pozitie decisiva de excludere a chinezilor de la masa bucatelor din nordul extrem si absolut.
Prin urmare, Statele Unite ale Americii sunt obligate sa stapaneasca Groenlanda, nu este un moft politic al vreunui personaj excentric, ci necesitate geopolitica esentiala in cursa pentru dominatia mondiala.
Cand Trump explica acum cateva zile cum rusii si chinezii dau tarcoale Groenlandei, nu se temea de rusi, dar ii era al dracului de frica de chinezi si de posibilitatea transformarii rusilor in parghie chinezeasca de ajungere la Polul Nord. Tocmai de aceea va forta din rasputeri pacea in Ucraina, peste capul lui Zelensky si peste capetele politicienilor de la Bruxelles sau a indaratnicilor din capitalele Europei.
Securizarea americana a Nordului inghetat nu se poate face fara Groenlanda si fara un acord cu rusii in ceea ce priveste pacea ucraineana si lucrurile astea doua se vor realiza indiferent de ce vor europenii mult prea nevolnici in acest moment istoric.
In alta ordine de idei, ma mir cum toti analistii de politica externa invoca doctrina Monroe atunci cand comenteaza despre episodul venezuelean, in timp ce despre Groenlanda schimba tonul si logica.
Pana la urma doctrina Monroe e despre preeminenta sacrosancta a Statelor Unite ale Americii in emisfera vestica, despre controlul absolut al americanilor in jumatatea lor de lume. Tot acolo se afla si Groenlanda, la aproximativ aceeasi distanta precum patria recalcitrantului Maduro si la o distanta cu mult mai mare de metropola slaba si lesinata, pe numele ei Danemarca.
Cu republicani sau democrati la putere, Groenlanda va deveni stat american in urmatorii ani sau in urmatorul deceniu, pentru ca tendinta lumii si a istoriei actuale, necesitatile americane vitale o dicteaza.
PS: urmeaza Canada cea schioapa, dar cu zona economica exclusiva la Arctica atat de mare, incat ar echilibra definitiv balanta americano-rusa in regiune.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie