” Green Deal, sustenabilitate, tranziție verde, decarbonizare, neutralitate climatică, amprentă de carbon, economie circulară, tranziție justă, biodiversitate, reziliență climatică, greenwashing, taxonomie verde, incluziune, diversitate, multiculturalism, interculturalitate, integrarea migranților, societate incluzivă, solidaritate europeană, relocare, diversitate culturală, combaterea xenofobiei, nediscriminare, coeziune socială, egalitate de gen, echitate de gen, gender mainstreaming, identitate de gen, diversitate de gen, non-binar, limbaj incluziv, intersecționalitate, empowerment, reprezentare echilibrată, stereotipuri de gen, drepturi reproductive, echitate socială, justiție socială, grupuri vulnerabile, grupuri marginalizate, discriminare sistemică, bias implicit, microagresiuni, spațiu sigur, safe space, accesibilitate, acțiune pozitivă, discurs instigator la ură, sensibilizare, reziliență, guvernanță participativă, stakeholderi, bune practici, transversalitate, abordare holistică, transformare sustenabilă, co-creare, ESG, impact social, tranziție digitală, principiul de a nu prejudicia în mod semnificativ, DNSH, woke, corectitudine politică, cancel culture, politici identitare, postcolonialism, decolonizare culturală, privilegiu, allyship, heteronormativitate, patriarhat, eco-anxietate, justiție climatică, nimeni nu trebuie lăsat în urmă, unitate în diversitate, o Europă mai verde, mai digitală și mai incluzivă, o tranziție verde și justă, promovarea egalității de șanse, consolidarea rezilienței comunităților, combaterea tuturor formelor de discriminare, promovarea diversității și incluziunii, dezvoltare durabilă și sustenabilă, o abordare centrată pe oameni, integrarea perspectivei de gen, respectarea valorilor europene comune, consolidarea coeziunii sociale și teritoriale, o societate deschisă, pluralistă și incluzivă.” -noul limbaj de lemn, noua exprimare a noii ideologii impuse.
Marturisesc ca le rostesc greu, cu un nod in gat, nu de emotie ci de dezgust, precum la vederea unui sobolan mort, latit de o masina in mijlocul drumului, cu maruntaiele pe afara, cu blana umeda si lipicioasa, inchegata cu sange in smocuri -unele stranse, altele smulse pana spre coada lunga, cheala, cenusie si inerta.
Un sobolan ranjit spre moartea aflata de o clipa, cu dinti ascutiti, ititi din botul intredeschis, cu ghearele stranse in revolta intalnirii cu destinul.
Un sobolan cu ochi sticlosi, impietriti in tensiunea de o secunda a confruntarii dintre a fi si neant.
Nu exista ideologie fara cuvinte, pentru ca gandul, ideea suna in cuvinte in capetele noastre, sunt redate in cuvinte, rostindu-le, si tot cuvintele stau la capataiul implinirii lor.
Cand ideea e atat de utopica in abstracto si ticaloasa in concreto, atat de distructiva in personam si in corpore, atat de dornica sa stapaneasca si sa sufoce in universum pentru a duce la extinctio omnium, cand nu mai e loc de audiatur et altera pars, cuvintele ei sunt precum sobolanii: cenusii, cu o greutate inconfundabila si lugubra a mirosului, insinuante la inceput si agresive dupa ce isi gasesc terenul in intinderea plata si marginita a mintilor dispuse sa si le insuseasca, ranjite grotesc si perfid cand devin sabloane ale adecvarii.
Istoria s-a obisnuit cu aberatia ideilor si cu invazia de sobolani a limbii roase lexical si etimologic, supta de seva pana la stadiul unui lemn uscat, ramas din copacul de ondinioara, iar sobolanii asta fac, rontaie pretutindeni intr-un spatiu devorat si deteriorat pana la stadiul ruinei.
Ati vazut vreodata o casa parasita si prabusita, un depozit pustiu? Veti remarca prima data decaderea si veti trai sentimentul dureros al trecerii. Apoi veti avea ocazia sa contemplati diferitele faze ale destructiei, pentru ca la final sa existe posibilitatea intalnirii cu ei, cu sobolanii ce va vor provoca spaima dintai, dar si revolta de dupa, totul pe fundalul unui dezgust iremediabil si nemarginit.
La fel patim si cand dam de limbajul ideologizat, in care cuvintele cheie, ale ideii bicisnice, lucreaza neobosit la inlemnire.
Ne e teama, ne e repulsie si revolta, uram ideea contemplandu-i cuvintele, ajungem sa radem de ridicolul lor, opunand logica fireasca si elementara minciunii devenita adevar si solutie oficiala, apoi vine o vreme a mortii ideologiei insasi, odata cu limba ce i-a dat viata -doua ruine, doua bucati de lemn inerte in proces de anulare ontologica.
Unii dintre noi avem sansa de a ajunge in acest punct al destinului, vizualizand cu dispret si dezgus sobolanul mort, intins pe caldaram, ramas in arhive si in inregistrarile jurnalelor de stiri, altii i-au lasat sa le intre mai devreme in suflet, unde au nascut pui vii, i-au stapanit pana acolo unde trebuie sa moara odata cu ei sau sa ramana naluci ale unui timp ideologic apus.
Indiferent de destin, atarna greu mirosul fetid al fiecarui timp al ideologiilor perfide, iar simplul fapt ca il simtim e dovada propriei umanitati, a propriului umanism si speranta regenerarii -logica, desi atat de putin crezuta si anticipata.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie