Ce nu se vrea sa se inteleaga despre venirea comunismului la putere in România:
Pentru o treime din populatia tarii a fost un adevarat blestem. Ma refer la clasa politica de atunci, majoritatea functionarilor si bugetarilor din epoca, intreprinzatorii privati, majoritatea intelectualitatii, taranimea cu stare.
Pentru celelalte doua treimi, comunismul a fost o adevarata binecuvantare si sansa nesperata la imbunatatirea propriei conditii, la accesul la un nivel de trai pe care nu si l-au inchipuit vreodata.
România anului 1945, in fata viitorului comunist pecetluit de geopolitica marilor puteri, nu era sub nici o forma un stat al justetei democratice si sociale, ci mai degraba o societate cu grave decalaje fata de modelele clamate in epoca, o organizare subreda, macinata de coruptie endemica, un sistem politic, care si in vremurile de glorie democratica (demult apuse, prin succesiunea a doua regimuri dictatoriale) nu se desprinsese de bata ca argument electoral si frauda ca legitimare parlamentara si guvernamentala.
Furtul de la stat si golaneala pe bani publici nu a fost implantata in sufletul romanesc de catre Pauker, Dej sau Ceausescu. Dimpotriva, prin teroare de stat, chiar asupra propriului aparat administrativ, PMR (ulterior PCR) au redus drastic din efectele acestuia, sanctionand aspru orice narav descoperit.
Din acest punct de vedere, daca e sa apreciem la scara istorica, marota conform careia toate tarele etosului romanesc sunt o mostenire a comunismului este o imensa prostie si perversitate.
Nu, hotia si coruptia s-au manifestat plenar de dinainte si din prima zi a Romaniei Mari, cand tara a avut o clasa politica cu nimic mai putin ticaloasa decat cea de astazi.
Multe dintre figurile cu staif ale manualului de istorie, la lectia perioadei interbelice, nu au fost decat niste paraziti, oportunisti si golani ai banului public, baroni si tartori de judete, printi de la centru peste bugete talharite.
Coborand spre baza piramidei, traiul idilic al functionarimii statului interbelic de toate felurile si in orice domeniu, a avut la baza mai putin salariul si mai mult spaga.
Dupa regimul autoritar carlist croit pentru furtul sistematic, centralizat si plenar in folosul regelui si camarilei, dictatura militara antonesciana a avut putin timp la dispozitie sa refaca si sa intremeze o armata aflata in stadiul de dotare de dinainte de Razboiul Reintregirii tocmai datorita furtului din inzestrarea ei.
Bineinteles ca Antonescu nu a reusit, pentru ca nu a mai avut timp sa repare ceva putred pana in pragul ultim al fiintei iar, laolata cu decizii politice proaste, o Românie in curul gol, la fundul sacului, era obiectul si ocazia ideala a unei schimbari fundamentale de regim.
PS: candva, sovieticii, intr-un asazis gest de bunavointa, au inteles sa ne returneze un numar substantial de lazi facand parte din tezaurul confiscat de Lenin la Moscova.
Cand le-au deschis romanii, erau pline de rochii, chilotareala de dama si blanuri mancate de molii. Am dat si dam, bineinteles, vina pe ticalosia bolsevica, in timp ce sovieticii se aparau ca lazile au fost sigilate si se jura ca asa le-au primit autoritatile tariste.
Uitandu-ma in urma, la cat de cinstiti au fost ai nostri in vremuri de restriste si, mai ales, de graba, dezorganizare si lipsa de control, nu m-ar mira sa fi avut sovieticii dreptate si lucruri de valoare sa fi luat o alta directie in haosul retragerii in Moldova.
Mai mult decat furtul pe care il acuzam, poate toata tarasenia asta e o oglinda despre noi …
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie