Pe locul numit astăzi Piatra Craivii din satul Craiva, comuna Cricău, județul Alba, Munții Trascăului, se găsesc vestigiile unei cetăți și ale unei așezări a dacilor din secolele II î.C. – I d.C. (incintă de piatră și sanctuare).
Cetate dacica (sec. II i.e.n.- I e.n.) pe platou si pe cca 2400 m² de terase artificiale montane (incinta poligonala, murus dacicus, sanctuar, masive urme de locuire)-anticul Apulon, centrul tribului dacic al apulilor, amintit in „Geografia” lui Ptolemeu (c. 90-c. 168), pe vatra de cultura neolitica. Ulterior se foloseste forma Apulum pentru replica romana a fortificatiei mutata la malul Muresului, in vecinatatea mai vechiului castru al Legiunii a XIII-a Gemina (v. Alba Iulia); Cetate regala (Castrum Kechkes – Cetatea caprei, cca 1250; refacuta in 1467-1469, este mentionata pentru ultima oara in 1667, data unui masacru al ostilor turco-tatare).
Potrivit arheologilor români, sanctuarul de la Piatra Craivii a avut în anichitate o formă rectangulară şi acoperiş din ţiglă, de inspiraţie greco-română. Sanctuarul a fost descoperit în perioada comunistă, în anii ‘60. Tot la Piatra Craivi au mai fost identificate şi o locuinţa din perioada clasică a civilizaţiei dacice, dar şi o serie de obiecte, de la ceramică obişnuită la produse de lux precum sticlă şi vase de bronz din lumea greco-română, mărgele de factură elenistică.
„Înfrânt la Sarmizegetusa după o rezistenţă îndelungată, Decebal s-ar fi retras la Piatra Craivii. Aici era una dintre cele mai puternice fortăreţe dacice, construită într-un stil unic, de meşteri greci veniţi special pentru asta la regele Decebal. Construcţia specială a cetăţii, poziţia aproape inaccesibilă în vârful unui munte abrupt, de stanca, făceau din Piatră Craivii un adăpost de necucerit. Însă românii aveau deja o lungă experienţă în războaiele dacice. Au asediat fortăreaţa luni întregi. Au incendiat-o şi au tăiat toate sursele de apă şi hrană. Până când dacii au cedat, iar Decebal s-a hotărât să fugă din calea soldaţilor români” explică Dorin Ţimonea într-un articol publicat în adevarul.ro
Sfârşitul Apoulon-ului dacic se confundă cu însăşi istoria statului dac, condus de Decebal. În înaintarea lor, romanii au incendiat, distrus şi transformat în ruine toate aşezările şi cetăţilor dacice. Asemenea distrugeri a suferit şi Piatra Craivii. De abia în epoca medievală, în cu totul alte condiţii, stânca de la Piatra Craivii va deveni locul unui castru feudal, reluându-se astfel noi forme de viaţă materială.
