În anul 1910, Imperiul Austro-Ungar a realizat un referendum din care a rezultat că în Cluj locuiesc aproximativ 10.000 de români, 48.000 de maghiari şi circa 6.000 de evrei. Este clar că românii erau minoritari în Cluj.
Cluj-Napoca era un centru al naţiunii maghiare din Ungaria răsăriteană și un centrul administrativ și politic al întregului Ardeal. Românii erau minoritari şi avea un rol marginal în viaţa culturală, educativă, socială a oraşului, românii locuind mai degrabă în actual sat Feleacu și vechiul sat, azi cartier al Clujului – Mănăștur. Clujul era un centru simbolic al intereselor naţiunii maghiare și totodată era cel mai important oraş din partea răsăriteană a Ungariei.
După Mare Unire când armată română intră în Cluj, autorităţile române au dus politici care să dubleze într-o primă etapă identitatea maghiară a oraşului cu o identitate românească, pentru ca apoi demografic vorbind, românii să devină majoritari în Cluj.
