Cea mai veche clădire din România, Biserica Calvaria, ridicată acum 1.000 de ani, o mănăstire benedictină fondată de regele Ladislau I

Biserica Calvaria este cea mai veche construcție din România. Aceasta a fost inițial o mănăstire benedictină, înființată de Ladislau I, rege al maghiarilor, acum aproximativ 1.000 de ani.

Începând cu a doua parte a secolului al XI-lea, în cadrul unei fortificații a funcționat abația benedictină Monasterium Beatae Mariae de Clus, care era înconjurată de un zid de apărare. Din structurile originale au rămas doar corul bisericii, care are o navă mai puțin elaborate, construită în secolul al XIX-lea pe fundațiile anterioare. Lăcașul este înconjurat de un înalt zimț de pământ, reprezentând rămășițele fortificațiilor elipsoidale din perioada medievală, când întregul complex era protejat de șanțuri de apărare pe laturile sudică, estică și vestică, iar la nord se afla o pantă naturală abruptă.

Istoria Bisericii Calvaria este una tumultoasă

Conform tradiției medievale, consemnată în anul 1341, mănăstirea a fost fondată în a doua jumătate a secolului al XI-lea, în timpul domniei regelui Ladislau I al Ungariei. Primul document menționând mănăstirea din zona Cluj-Mănăștur este bula papală emisă la 21 iunie 1222 de papa Honoriu al III-lea.

Este clar că în anul 1202, după ce fortificația a fost abandonată de autoritățile regale, mănăstirea a obținut statutul de exempțiune, fiind astfel eliberată de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Acest statut îi permitea abatelui să colecteze dijmele pentru propriile sale nevoi, să numească preoții din domeniile mănăstirii și să poarte simboluri episcopale. Printre cele mai importante sate afiliate mănăstirii se număra Apahida (cunoscută și sub numele de Podul Abatelui).

Mănăstirea a suferit daune considerabile în timpul marii invazii tătare din anul 1241, dar a fost reconstruită în 1263 de regele Béla IV.

În timpul Răscoalei de la Bobâlna, trupele lui Anton cel Mare din Buda au atacat mănăstirea

În 1437, în timpul Răscoalei de la Bobâlna, trupele lui Anton cel Mare din Buda au atacat mănăstirea, devastând reședința abatelui și provocând victime și în rândul călugărilor. Ulterior, aici s-a desfășurat convenția care a stabilit înțelegerile dintre reprezentanții țăranilor răsculați și nobili, fiind locul unde a fost omorât Anton cel Mare din Buda, liderul țăranilor.

În 1465, abația a fost înconjurată cu o fortificație defensivă, care a fost distrusă aproape imediat de Matia Corvin ca răspuns la rezistența locuitorilor din Cluj. După anul 1556, când au avut loc confiscări ale bunurilor mănăstirii, aceasta a fost plasată sub autoritatea trezoreriei.

În timpul invaziilor tătare dintre 1658 și 1661, edificiul a fost din nou devastat

Un alt capitol tragic din istoria mănăstirii a fost scris în timpul invaziilor tătare dintre 1658 și 1661, când edificiul a fost din nou devastat, devenind nelocuibil. În secolul al XVIII-lea, construcția a fost utilizată ca depozit de armament, ceea ce a condus la distrugerea sa și mai accentuată. Episcopul Alexandru Rudnay a dispus apoi demolarea atât a bisericii, cât și a clădirilor adiacente. Numai altarul a supraviețuit acestor evenimente, fiind transformat într-o capelă, împreună cu statuia Fecioarei Maria avându-l pe Isus în brațe.

În anul 1896, Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei a efectuat lucrări de reconstrucție a navei bisericii, restaurând bolțile și pereții corului. În 1922, lăcașul a fost oferit franciscanilor, care au refuzat acceptarea, astfel că a fost închiriat Bisericii Greco-Catolice pentru o sumă simbolică, Biserica Romano-Catolică păstrându-și drepturile de proprietate.

Autoritățile comuniste au cedat biserica Bisericii Ortodoxe Române

După instaurarea regimului comunist în 1948 și interzicerea Bisericii Greco-Catolice, autoritățile comuniste au cedat biserica Bisericii Ortodoxe Române, care a folosit-o până în anul 1990. Între 1991 și 1994, a existat o colaborare specială, în care biserica a fost utilizată în comun de către Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică. În 1994, edificiul a fost restituit Bisericii Romano-Catolice, care a inițiat lucrări de renovare.

Parohia romano-catolică a achiziționat o orgă creată în 1792 de Samuel Mätz din Biertan, care a fost transportată de la Biserica Evanghelică din Daia Săsească, în urma dispariției comunității săsești din acea localitate.

Accesul la biserică se realizează prin colțul de sud-est al dealului Calvaria, traversând cele două movile de pământ construite în scop defensiv. La intrare, pe aceste movile, se găsește „Capela Calvaria”, edificată în 1831, precum și clopotnița concepută de Károly Kós în 1922.