Mihai Tatulici la Cluj: „Am descoperit că nu știu nimic despre abisul românesc”
Festivalul Internațional de Carte Transilvania (FICT) a găzduit o întâlnire memorabilă cu jurnalistul Mihai Tatulici, în cadrul conferinței „Literatură și jurnalism — Despre Georgescu și alții”. În fața publicului clujean, Tatulici a vorbit deschis despre literatură, memorie și transformările profunde ale societății românești din ultimele decenii.
Evenimentul a fost și prilejul lansării a două volume publicate la Editura Școala Ardeleană: Vin râmele — un roman-reeditare al prozelor scrise de Tatulici între 1971 și 1981 — și Jurnal de pandemie, semnat de Octavian Hoandră. Despre cel din urmă, sociologul Vasile Dâncu a remarcat că este „una dintre cele mai bune cărți pe tema asta”, apreciere care a adus un plus de emoție momentului.
Tatulici a rememorat istoria volumului Vin râmele: un manuscris respins de cenzură, ținut în sertar trei ani, publicat în 1993 și vândut în tiraj mare. Contrastul cu realitatea actuală i-a oferit prilejul unei observații amare:
„Nu mai sunt vremurile în care oamenii citesc orice se scrie. Acum lumea se împarte în două categorii: analfabeți funcționali și analfabeți.”
Mărturisind că se simte „cel mai bine” la Cluj, chiar mai bine decât la Iași, unde a studiat, Tatulici a vorbit și despre raportarea sa la scris:
„Scriitorii astăzi nu pot să câștige din scris. Asta e realitatea. Dar scriu în ciuda faptului că nu sunt scriitor — am 30 de cărți, continui să scriu pentru că îmi face plăcere; sunt bine cu mine când scriu. Scriu din plăcere, fără să mă gândesc vreo secundă că ceva scris de mine va face gaura în cer.”
Un moment-cheie al conferinței a fost constatarea jurnalistului:
„Am crezut că cunosc societatea românească destul de bine — îmi cunoșteam telespectatorii, rudele, prietenii — și am descoperit în ultimii șapte ani că nu e așa. Am descoperit că nu știu nimic despre abisul românesc.”
În viziunea lui Tatulici, acest „abis” se manifestă prin proliferarea teoriilor conspirației, radicalizarea discursului public și efectele rețelelor sociale asupra oamenilor obișnuiți:
„Aceștia sunt oameni cu care, până acum șapte ani, vorbeam — erau oameni normali. Rețelele sociale i-au transformat în ființe foarte ciudate, în oameni care caută răzbunare fără niciun motiv întemeiat.”
Întâlnirea de la FICT a adus în fața publicului un Tatulici introspectiv, care privește cu luciditate atât propria carieră de jurnalist și scriitor, cât și transformările unei societăți din ce în ce mai fragmentate. Volumul său în pregătire, Despre oameni: Georgescu și alții, promite să continue această investigație asupra realităților incomode ale „abisului” românesc.
Dialogul cu publicul clujean a fost, astfel, nu doar o lecție de istorie personală și culturală, ci și o invitație la reflecție critică asupra felului în care ne înțelegem unii pe alții în era digitală.
