Deputatul USR de Hunedoara, Pollyanna Hangan: „CUI-ul punctelor de lucru – o regulă care are nevoie de ajustare”
O regulă fiscală este eficientă doar atunci când își atinge scopul cu costuri administrative minime. Atunci când produce birocrație suplimentară fără un impact fiscal proporțional, ea trebuie reevaluată. Obligația de a înregistra un CUI (Cod Unic de Înregistrare) separat pentru fiecare punct de lucru cu angajați este un exemplu clar de măsură care necesită ajustări.
„O regulă fiscală este eficientă atunci când își atinge scopul cu costuri administrative minime. Când generează birocrație suplimentară, fără un impact fiscal proporțional, ea trebuie reevaluată”, subliniază deputatul USR de Hunedoara, Pollyanna Hangan.
Antreprenorii și firmele mici și mijlocii funcționează deja într-un cadru fiscal complex, cu obligații numeroase și costuri administrative ridicate. În acest context, orice nouă cerință impusă mediului de afaceri trebuie analizată atent din perspectiva efectelor reale asupra activității economice: „Antreprenorii și IMM-urile sunt deja împovărate de obligații fiscale multiple. Orice nouă cerință trebuie evaluată în funcție de impactul real, mai ales atunci când nu aduce un plus de eficiență”, arată deputatul USR.
Modificarea legislativă privind CUI-ul punctelor de lucru a avut ca obiectiv direcționarea impozitului pe veniturile salariale către unitatea administrativ-teritorială în care se desfășoară efectiv activitatea. Deși intenția este legitimă, aplicarea generalizată a acestei obligații creează, în practică, dificultăți majore: „În teorie, scopul este corect. În practică însă, aplicarea generalizată a obligației de a avea CUI separat pentru fiecare punct de lucru va crea dificultăți semnificative pentru firme”, explică Pollyanna Hangan.
Înregistrarea fiecărui CUI suplimentar presupune proceduri distincte, evidențe separate și raportări multiple, ceea ce înseamnă mai multă muncă pentru firme, contabili și administrațiile fiscale. În același timp, crește riscul de erori și se consumă resurse administrative suplimentare: „Vorbim despre proceduri suplimentare, raportări distincte și un risc crescut de erori. Toate acestea înseamnă timp pierdut și costuri mai mari, fără beneficii fiscale corespunzătoare”, atrage atenția deputatul USR.
Impactul financiar este resimțit în special de firmele mici și mijlocii, pentru care costurile recurente ale unei contabilități separate pot deveni împovărătoare. Activitatea economică și obligațiile fiscale se modifică, dar nu într-un sens pozitiv.
„În multe situații, rezultatul fiscal rămâne practic neschimbat, însă efortul administrativ crește semnificativ”, mai spune Pollyanna Hangan.
Există și situații în care punctele de lucru sunt situate în aceeași localitate, iar taxele și contribuțiile sunt administrate de aceeași autoritate fiscală. În aceste cazuri, atribuirea unor coduri fiscale distincte nu influențează fluxul real al veniturilor bugetare, dar complică inutil activitatea firmelor: „Dacă punctele de lucru sunt în aceeași localitate, nu există un câștig real pentru buget. Există doar mai multă birocrație pentru contribuabili”, subliniază deputatul.
Problema de fond este una de proporționalitate. Puncte de lucru foarte mici sunt tratate la fel ca structuri complexe, iar realități moderne precum telemunca sau clauzele de mobilitate complică și mai mult aplicarea acestei reguli: „Politicile publice trebuie adaptate realităților actuale ale pieței muncii. O abordare rigidă nu face decât să adâncească problemele”, afirmă Pollyanna Hangan.
În concluzie, experiența practică arată că obligația de a avea CUI separat pentru fiecare punct de lucru, în forma actuală, generează mai multă birocrație decât rezultate fiscale suplimentare: „Politicile publice se judecă după efecte, nu după intenții. Atunci când analiza cost–beneficiu indică un dezechilibru clar, ajustarea regulii este soluția firească pentru atingerea obiectivului fiscal într-un mod eficient și proporțional”, concluzionează deputatul USR de Hunedoara.
