Strigătul disperat al lui Viorel Pașca: „Nu mai știu ce să fac!”. Statul întoarce spatele oamenilor fără adăpost, iar aceștia ajung tot la poarta lui
Viorel Pașca, omul care a oferit adăpost și îngrijire la Dumbrava, în județul Bihor, unor persoane abandonate și fără sprijin, lansează un nou apel disperat. După intervenția autorităților din 30 iunie, când spune că a decis să nu mai primească beneficiari, odată cu venirea frigului oamenii fără adăpost au început să fie aduși din nou la poarta sa. Iar instituțiile care ar trebui să găsească soluții, acuză Pașca, nu își asumă responsabilitatea.
„Nu mai știu ce să fac!”, își începe Viorel Pașca mesajul, în care descrie situația absurdă în care a ajuns.
După intervenția din 30 iunie, spune că a hotărât să lase statul să se ocupe de persoanele vulnerabile, mai ales că instituțiile susțineau că au soluții. Numai că realitatea din teren pare să contrazică aceste promisiuni: „Cum a început frigul, a început să sune telefonul și avem 3-4 apeluri pe zi din diferite județe ale țării pentru a primi la Dumbrava persoane fără adăpost.”
Deși inițial a refuzat să mai primească oameni, Pașca povestește că persoane fără familie și fără locuință au început să fie lăsate direct la poarta sa. Într-o singură zi au fost aduse două persoane: una în vârstă de 85 de ani, din Suceava, și alta care trăia pe străzile din Salonta.
Le-a primit pentru că temperaturile au scăzut și nu a vrut să le lase în pericol de a muri de frig.
A încercat apoi să contacteze instituțiile statului. Răspunsul, potrivit relatării sale, a fost dezarmant: „Nimeni nu-și asuma nimic. Nimeni nu-i vrea și nu-i revendică.”
Pașca susține că Poliția i-a transmis că nu are ce face, că ministrul căruia i-a scris în repetate rânduri nu i-a răspuns și că nici Avocatul Poporului nu a reacționat, deși, spune el, instituția fusese foarte vocală în luna iunie.
Este contradicția pe care Viorel Pașca o denunță: când oferă adăpost unor oameni abandonați, ajunge în vizorul autorităților; când cere instituțiilor să îi preia, nimeni nu își asumă cazul: „Primesc în casă și le ofer cameră caldă și masă celor care îmi bat la poartă, dar asta nu e treaba sau datoria mea, ci a statului.”
Mesajul său ridică o întrebare incomodă pentru instituțiile responsabile de protecția socială: ce se întâmplă cu oamenii fără adăpost, bolnavi sau vârstnici, atunci când nimeni nu îi primește?
Un om nu poate fi lăsat să țină locul întregului sistem de asistență socială. Iar dacă autoritățile consideră că soluțiile oferite de Viorel Pașca nu respectă toate cerințele legale, au obligația să identifice alternative sigure pentru persoanele vulnerabile, nu să le lase fără perspectivă în pragul iernii: „Dacă îi las în casele noastre ne ia DIICOT, iar instituțiile tac și nu scot un cuvânt. Dacă le rog să-i preia, spun că nu-i treaba lor.”
Sunt acuzații grave, formulate de Viorel Pașca, care necesită răspunsuri din partea instituțiilor vizate.
Până atunci, întrebările sale rămân fără răspuns: „Ce fac acum cu oamenii aceștia? Unde să-i duc? Pe cine să mai sun?”
În timp ce instituțiile sunt acuzate că își pasează responsabilitatea, frigul nu așteaptă după proceduri. Iar oamenii care ajung la poarta din Dumbrava nu au nevoie de explicații birocratice, ci de un acoperiș deasupra capului, hrană și siguranță.
Statul trebuie să răspundă. Nu doar lui Viorel Pașca, ci mai ales oamenilor pe care acesta spune că nu îi poate lăsa să înghețe în stradă.
1 thought on “Strigătul disperat al lui Viorel Pașca: „Nu mai știu ce să fac!”. Statul întoarce spatele oamenilor fără adăpost, iar aceștia ajung tot la poarta lui”