(OPINIE) Voicu Ienci: La Muscat si la Kabul lucrurile sunt diferite, dar se vad la fel
Poate nu intamplator, primul mesaj de felicitare si recunoastere a regimului taliban de la Kabul vine din partea varfurilor religioase din Oman. Da, este vorba de statul acela cu nivel de trai ridicat, comparabil cu al multor tari europene, chiar peste unele dintre acestea.
Desi o tara minuscula, cu o populatie pe masura -sub trei milioane si cu resurse insuficiente -nu au petrolul vecinilor, Omanul a reusit timp de trei sute de ani sa se constituie intr-un adevarat imperiu, sa devina principalul jucator strategic din zona Golfului Persic, cu care Marea Britanie a trebuit sa se poarte cu manusi in tot secolul XIX.
Decazut politic, dar nu economic si social, in secolul XX, Omanul a dezvoltat relatii privilegiate cu marie puteri occidentale, in principal cu Statele Unite si Marea Britanie.
Monarhie absolutista, cu un parlament existent dar oarecum decorativ, cu un sultan prim-ministru guvernand prin decrete discretionare, Omanul este o societate autentic educata in universitatile de acasa dar si in marile universitati ale lumii. Caracterul traditional, patriarhal al organizarii relatiilor de toate felurile, in spiritul credintei islamice, nu i-au atenuat deschiderea spre educatia occidentala, au creat un melanj interesant cu valorile islamice dobandite prin traditie, a sustinut dezvoltarea economica si a nivelului de trai. Am remarcat acest lucru in anii trecuti, cand aflandu-ma pentru scurt timp in Muscat, am avut timpul necesar sa observ o societate eleganta, cu maniere si prestanta, opulenta dar nu in binecunoscutul stil Dubai sau Doha, ci intr-o maniera mai apropiata de societatile protestante din nordul si centrul european.
Omanezii, in conditii de absolutism luminat, reusesc sa fie o natiune echilibrata si dinamica in acelasi timp, cu orientarea spre un progres in care traditia islamica este receptata si integrata in cel mai natural mod.
Reactia varfurilor spirituale ale unei societati etalon pentru succesul progresului cu islam si fara petrol, fata de un eveniment major dintr-o societate aflata la polul opus al dezvoltarii, cu care se regaseste impreuna in Ummah -creatia Profetului la Medina, comunitate de traditie si credinta, vorbeste de un spirit al refuzului, nu de negare.
Ajunse in zona de echilibru, de dezvoltare reala si durabila, natiunile islamice refuza asimilarea, modelele de dezvoltare bazate pe negarea propriilor traditii si credinte. Acesta este punctul in care ele se simt atacate, in care jihadul interior -exercitiu personal benefic, al transformarii sinelui, devine jihad politic.
Arogantele, superioritatea occidentala, modelele impuse fortat nu merg in societati de anvergura, cu dinamica demografica intensa, cu organizare sociala solida si in amanunt, ca cele din Orientul Mijlociu. Experienta Egiptului, cu ale lui eterne lovituri de stat impotriva liderilor progresisti, a Siriei militante impotriva minoritatilor avide de acapararea puterii politice si, mai ales, a Iranului dinastiei Pahlavi -exagerat, incorect si arogant orientata spre spiritul occidental, chiar in dauna si ignorarea propriului popor, sunt relevante.
Cred ca civilizatia islamica trebuie lasata sa isi aleaga singura calea de evolutie, cu propriul ritm si propria maniera de integrare a valorilor universale. Orice intruziune abrupta a Europei, Americii si, poate, ipotetic vorbind, a modelului societar asiatic consacrat de China, este o greseala capitala si un esec anuntat dinainte.
Deosebirea intre modelul omanez si modelul taliban e doar o chestiune de dezvoltare istorica, in conditii mai mult sau mai putin favorabile. Pe intelectualul autentic, impecabil, cu ochelari si atitudine aristocratica din aeroportul din Muscat il despart de talibanul barbos, agitat, soios si neingrijit doar niste ani de liniste si normalitate neingradite de marile puteri si interese geopolitice.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie.
