Sfântul Haralambie, vindecător de boli, în satul românesc
În satul românesc, ziua Sfântului Haralambie, pomenit astăzi în calendar, era una dintre cele mai respectate sărbători.
„Se ținea post și rugăciune, oamenii nu lucrau în gospodărie, deoarece sfântul era considerat vindecător de boli. `El duce bolile oamenilor și ale animalelor, apără casa, dar și semănăturile, în timpul verii, de prădăciunile păsărilor` spuneau bătrânii.
După unele legende populare, Sfântul Haralambie a fost păstor și de aceea l-a pus Dumnezeu să îngrijească de toate animalele. În satele de pe Someș, dar și-n alte părți ale Transilvaniei, oamenii duceau în această zi la biserică mălai, grăunțe și sare. După ce erau binecuvântate de preot, erau date ca hrană animalelor din gospodărie, pentru a fi sănătoase tot anul. O parte dintre cele sfințite la biserică erau păstrate, peste an, ca leac, pentru eventualele boli ale acestora. Această practică se mai păstrează și astăzi în unele sate.
Totodată, oamenii îndătinau să stropească cu apă sfințită casa, pe toți membrii familiei și animalele din gospodărie” ne istorisesc cei de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.
În iconografia populară, Sfântul Haralambie este reprezentat ținând înlănțuită ciuma, diavolul sau moartea. Sfântul a înlocuit o seamă de rituri precreștine, în complexul strategiilor de apărare a vieții, aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, autor etnolog Maria Bocșe, editat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.
